tu ..

Am gasit ceva..! ,mi.am zis cand te,am vazut prima data. Ceva ..altfel decat ce intalnisem,inedit,pasionant,o mica scanteie.
Impiedicat cum sunt,am fost aproape de a te pierde cand inca nici nu te aveam,si totusi tu,TU, ai vazut ceva in mine,ceva ce te,a facut sa.mi acorzi o sansa. POate ciudatenia mea,ascunsa in banalitate,sau poate artificiile tale au simtit flacarile mocnindu.mi prin vene.
Mi,ai zambit,si m,ai tras cu tentaculele tale din mlastina ultimilor ani. Nu puteam sa,ti descriu ranjetul cretin ,radiant ce,mi deschidea orizonturi nesperate..
Nu stiu de ce tocmai TU. As fi putut avea lumanari stinse,lanterne ruginite,sau chibrituri umede. Dar nu le,am vrut.
Stii si tu ,nu poti accepta lumina daca nu este Lumina ta. Am simtit ca tu poti fii. Sper sa fii. Am nevoie sa incerci.
Buzunarele imi erau goale de substanta,rasucite de vant.
Buzele imi erau arse de o mie de focuri nestiute,spiritul ,doar un bolovan amorf.  Eram rau,prost,si toata cunoasterea nu a putut sterge un simplu fapt : fara dragoste,suntem doar forme ciudate,absente,umbre !
Acum ard pentru tine. Imi arunc tot hidrogenul intr,o reactie termonucleara ce poate insemna si inceputul si sfarsitul. Da,mi heliul tau ..!


Pentru V.

De cand ma stiu,am stat agatat de o ramura.
Cand m,am individualizat,eram mic,verzui,si imprejurul meu ,creaturi uriase cu aripi,bazaiau de zor, intrand in placentele noastre,pe care umanii le numesc flori. Atat de primitivi oamenii astia.Nu se nasc ca noi,cu cunoasterea speciei,transmisa din radacina primordiala.
Imprejur,alti frati de,ai mei,inmugureau in razele soarelui .Toti sarbatoreau lumina Sursei cele mari. Noaptea, ne vorbeam susotind,si primeam vantul prin toti porii.
Au trecut zile,nopti..incet,incet,ne apropiam de maturizare. Din ghemotoacele mici ,verzi,ajunsesem niste fructe pline,galbene.
Uneori,cate un frate ne parasea,pentru a merge in ultima calatorie. Ii simteam cum se dezlipesc si cad pe pamant. Ne puteam atinge toti cu emanatiile verzi ce ne procurau hrana. Cand ne era frica, ne strangeam unii in altii,si ne luam ramurile in brate.
Zilele treceau repede,se facea din ce in ce mai frig.. Ramasesem printre cei mai vechi ce inca rezistau pe ram. Multi confrati cazuti deja se reintegrasera in pamant.
In unele zile de toamna tarzie,inca mai percepeam auriul razelor pe piele,incercand,poate,sa retin ceva din caldura lor.
Prima zapada ne,a luat pe neasteptate. Ramasesem singurul ce inca se incapatana sa nu cada de pe ramul gol,si inghetat. Ea, plecase .
Mereu credeam ca va sta alaturi de mine,credeam ca am sa pot impiedica ruperea legaturii. Insa,pana la urma,un fruct e doar un fruct,zambesc aiurea..
SI eu totusi,inca sunt aici,dovada ca daca vrei suficient de mult..en fin, nici nu mai conteaza. Uneori ninge,si coaja mi se  acopera cu cristale de gheata. Mi,e frig,si totusi inca sunt aici,zgribulit, nu renunt ! O sa vina din nou primavara,stiu asta..trebuie sa rezist.
Au trecut doua luni. Am inteles. Rasarituri,apusuri,frig,vant.. sunt reci si straine. Rostul lucrurilor e sa se termine.Nu mai vreau. Odata,din mine,vor iesi alte tulpini. Eu nu mai vreau sa fiu doar un fruct singur. Ma arunc in jos,si cad in zapada,undeva intr,o livada, eu..Marul.

liniste

E liniste. Nu stiu de ce imi place seara. Uneori ies in curte,ca asta seara si ascult. Ploua marunt.Cum ar zice batranii,miroase a toamna...
Ce placut sa auzi fosnetul pomilor,si picaturile de ploaie ..
Multe senzatii imi revin..spre nord cerul e luminat de oras,si conturul unui nuc din gradina se aseaza peste auriul ala intunecat. Am imbatranit,gandesc cu un zambet..
Atatea senzatii de deja vu,atatea amintiri,atatea vise,si totusi nimic concret . Atatea clipe,un munte intreg ,au trecut peste mine,rasarituri si apusuri, bucurie si gol. In seara asta ,insa toate sunt iertate. Ce placute clipe de copilarie.
De maine voi fi iar mare,si imbecil,vanitos,si indiferent.

reconversie

Tarziu. Nu suficient cat sa inchid larg ochii.Insa suficient ca sa simt apropierea.
E aici.Mereu a fost, si.i simt frunzele otravite cum mi se infiltreaza prin noptile fara punct de reper.
Iubitul meu vultur cu gheare de otel..ce mama dracu' cauti aici ?! Te,am eliberat mai demult,cand inca eram atat de conditionat de preocupari diferite.
Deschid incet ochii exteriori..o camera intunecoasa,un pat,un birou,si un scaun. Pe pat,un corp aproape viu,invelis greoi pentru principiul vital.AL MEU.
E aici. Ii simt ochii aia rosii pe piele. Il chem.Vine si se aseaza pe mana mea,k altadata. E ceva ciudat la el, nou.Isi scutura penele si ma fixeaza cu carbunii aia doi.
-nu mai ai nimic,croncane batjocoritor. Ti,ai taiat toate legaturile cu ceilalti. Si intr,o oarecare masura,chiar si cu tine. Ai oprit doar durerea,golul si raul. Acum vei fi una cu mine. A face rau,sau bine sunt doar notiuni produse de minti reduse. Mereu ati vazut lumea intr,o bipolaritate. A crea sau a distruge e acelasi lucru. Neimportant. Important e sa,ti joci rolul intr,o realitate relativa si in sine haotica.
-Ce ai patit ? il intreb ragusit. Tu erai nobil,si puternic,si echilibrat.
-Si acum sunt puternic.Mult mai puternic,sopteste ciocul otelit. Am calatorit in existente,variatiuni de realitati,si jocuri oarbe de principii antagonice.
Lasa,ma sa,ti arat. Si,si deschide aripile murdare,sangerii. Un moment ,apoi CONTACTUL.
Intuneric. Sunete ascutite,lumini ce sparg timpanele,alb,negru,rosu,se succed rapid. Entitati greoaie,sau forte megalitice imi injecteaza retina. Lumi ,creaturi monstruoase,zei,astre,legitati universale,se contopesc in ritmuri.Culorile rup sunetele in fractiuni mici,si apoi totul se reconverteste in ecuatii fara sens. NIMICUL e doar o alta expresie a TOTULUI.
''A nu fi'' se incolaceste ca un fel ciudat de inel al lui Moebius..acum e ''a fi'' . Bun ,rau..niste draci imi zambesc angelic si,mi citesc din cartile sfinte,iar sfintii se bat pe un ciolan de om.
Ma pufneste un ras dement . Ha,ha,ha.. ! Ce mama dracu' mai sunt si astea ,intreb vulturul meu funingit.
-Nimic altceva decat un JOC,ma priveste cu ochii transfigurati . Particule nebune,organizate de o minte infernala,colectii de atomi,sau de spirite,aruncate intr,o transformare continua si fara sens.
iNCEP sa inteleg. Sistemul e invechit. Nu exista bun,rau,lumina,intuneric,durere,bucurie. In apropiere,colectii intregi de atomi,se disipeaza,formand o noua constiinta. Furnici,oameni,extraterestrii ,draci,asteroizi,curve,pesti,oameni de afaceri,manguste,iepuri,munti,stele,nebuloase..toate sunt doar o partida de sah ale aceleiasi FORTE. uNEORI,se separa in 2 parti,cand una pierde,jocul se termina. Pentru a reincepe mai tarziu,intr,o continua transformare.
Mai apuc sa,i cer vulturului sa ma scoata de acolo. Mintea, mi, e arsa de contactul peste limita. Ochii mi se inchid larg,in sfarsit.
-Intelegi acum ,cate ceva, nu ? ma intreaba. Si pentru k oricum nu conteaza,am ales sa fac rau. O sa te injectez si pe tine,ranjeste in intuneric.
-Nu e nevoie, javruta idioata, soptesc cu alta voce.Deja sunt. Il ating usor,si se transforma in cenusa.
Ochii,ard mocnit ca doi carbuni,cand ies afara din tot ce sunt. Pe pat,doar un corp,aproape mort.

end of the journey

Mereu am urat sa astept.Nici macar acum,cand astept pentru ultima oara, nu.mi face nici o placere aparenta. In fata mea,oameni,sau poate iluziile lor,in spate,acelasi sir lung pana la orizont.
Scot o tigara mototolita si incerc sa o aprind. La naiba, iar n,am bricheta ! Un vecin slabanog si cu dintii galbeni, imi sopteste :
-aici, te vaiti de lipsa focului ? Imagineaza,ti focul si el va veni.E doar parte din tine.
Ma uit mai atent in mine. De fapt,cum am ajuns eu aici asa de repede ? Ieri eram vesel-trist,ocupat cu preocuparile mele marunte,si plin de o auto-importanta specifica cretinilor sau geniilor, (nu reusesc sa ma incadrez in a 2,a categorie),si mai ales viu.
He,he, licheluta, se pare ca cercurile concentrice ce formau existenta ta s,au destramat,imi zic ranjind prosteste. Acum sa te vedem.
-de fapt, unde mergem? , intreb uscatura cu fata de matura.
-de ce simti nevoia viscerala sa atribui o locatie fizica destinatiei ?,ma fixeaza.Mergem acolo,si aici,oriunde,niciunde. Peste tot.Oricand.
Tac. Nu mai am chef sa ma intretin cu individul. La orizont,lumini rosii si galbene,fum sau poate,ceata. Ceva imi loveste timpanul acut.Liniste.,e LINISTE ! Prea liniste pentru coada asta gigantica formata din toate tipurile de oameni ce au populat pamantul sau visele:prosti,genii,savanti,cretini,criminali,visatori. Oare eu in ce categorie intru ..?
Intr,un final,imposibil de definit in timp,ajungem in sfarsit la Poarta Tuturor Portilor. Doua lumini rosii inarmate cu glas si sabii ascutite de sunete,impart doua destinatii. Unele principii vitale merg spre o poarta,altele,majoritatea, raman prin imprejurimi. Cineva imi sopteste ca acestia din urma sunt destinati recapatarii unui oarecare invelis material si reluarii EXPERIENTEI. O data,de doua,de mii de ori.
Ajung si eu . SImt o nota muzicala cum ma adulmeca,ma atinge cu o vibratie necunoscuta,apoi se reintoarce in culoare.
-TU, simt vapai rosii, esti un specimen ciudat. Nu ai facut nimic sa INTELEGI in viata ce ti,a fost data,dar STII ca trebuie.Stii de ce voi umanii va duceti clipele,de ce nasteti,plangeti,radeti,asasinati si compatimiti. Dar nu ai atins. Ce sa facem cu tine ..?
O clipa de deliberare muta si rosul se aprinde :
-esti condamnat la NIMIC. Nici nu vei intra, nici nu vei ramane.
-macar dati.mi un foc,mai am o tigara si e pacat, ii arunc intepat.
-crezi ca tigara e ceea ce tii in mana ? rade strident un sunet dandu,mi tarcoale. Si aia e gura ce ai tu ? Crezi ca mai ai maini,si inima ? HA HA HA ! Umanii astia,biete furnici.
Ridic din umeri si ma intorc. Catre tot..catre MINE. Sunt doar o idee acum. O idee ce.si pierde silabele in vantul starnit din senin.

odiseea sobolanului

Era o zi senina. Ariciul nostru buclucas se pregatea de somn. Numai ca somnul era de ala batran,cu mustati,si mai dadea si din coada. Asteptase atat sa iasa din balta aia,balta de nesimtire specifica neamului sau.

Si acu' ca iesise,urma sa intre din nou,insa in burta elefantului siberian ce tocmai isi infipsese fildesii intr,o bucata posterioara a unui ornitorinc. Cum care ornitorinc ? Ala trecut de prima tinerete,ce.si ducea anii intr,un baston de bambus,furat de la un var panda.

Intr,o era ,treceam si eu pe acolo. Nu,mi amintesc unde ma duceam,desi ,ce naiba, nu e nevoie de o destinatie fixa atunci cand bati campii..la picior.

 As fi vrut sa le dau si pe carca,dar ajungeam doar la piciorul lor. Deh, nu eram suficient de inalt duhovniceste.

Si mergand eu prin balariile alea,ce se infigeau uneori in savana,alteori in pampas,sau in gheata,ma impiedic de o girafa ce scotocea dupa frunze prin nori. Imi trage gatoasa o copita de ma arunca in alta povestire !

Noroc ca m,am agatat de niste concepte abstracte cand ma tragea vantul spre Inapoi. Am ramas pe loc ,spanzurat undeva intre nicaieri si acolo..ca o musca intr,o panza de paianjen.

Scot o tigara dintr,un buzunar adanc sapat in piept,o aprind si trag un fum ..de ,de pofta,desigur. Poti sa ma duci unde vrei, insa sa nu,mi iei niciodata pachetul de tigari. Ia te uita.. ! He,he,he.. au si femei aici, in zona asta tampon (nu libresse). Life.s good. tigari ,femei,paianjeni,girafe..huh !

DIntr,o gaura in pamant, un bot iese incetisor. Pun mana pe o nuia,cu gandul sa pleznesc botul ala imediat ce iese,asa,just for fun,hhh .  Nu apuc,ca din spate ma musca de glezna o suricata. .aah! ..tu,ti mustatile tale de sobolan de savana ! Ma arunc din nou in fluxul probabilitatii si ma trezesc atunci.  Eu,ea..amandoi..e bine, numai ca masca i se cojeste si cade ca un praf. Era doar un golem urat si fara viata.Ea a murit. Eu am murit. UNeori pretind ca sunt viu. Uneori sunt o parte din ce eram. Gasesc o oglinda si ma privesc.

DIn ea ma priveste cu ochi indobitociti un soarece de stepa. Sunt doar o nenorocita de rozatoare.

Imi spusesera ca e sfarsitul.

Populatia indigena imi radea in nas,'inceput,sfarsit,e totuna,depinde de unde privesti. La scara cosmica viata ta se disipa doar pentru a elibera atomii ce te compun,si a permite spiritului sa evolueze' .

-Cred ca as vrea ca atomii mei sa ramana unde sunt,adica pe si in mine,ma auzeam mormaind. Participam mai cu voie,mai fara voie,la intrunirile lor pe muntele ala ce parea ca iese direct din ocean. Initiere,o numeau ei. Obiceiuri fara noima,eu.

Acolo am intalnit,o pe Ea. Sau poate era doar o umbra a unei asteptari. Imi amintesc cum statea intr,un colt, si ma privea cu ochii aia negri. Ceilalti nu ma priveau. Se adunau seara,si taceau.

Ce tampenie,imi ziceam,cum sa te aduni sa taci ? Ma foiam nelinistit,pentru ca niciodata nu fusesem prea rabdator. Erau atatea alte lumi de vizitat,experiente de trait,timpul era scurt.

Un saman batran ca pietrele alea,ma privi :

-unde te mai duci de aici ? Cand mai pleci ..oriunde ? Taci,pentru prima data in viata ta. Inchide ochii,astupa urechile,inchide gandurile. Aici nu ai nevoie de ele.

-nu cred ca inteleg,schitai un zambet. Cum sa fac toate astea? eu sunt gandurile mele. Ma durea ceva,pe undeva,si nu puteam sa identific sursa durerii.

-mori. Chiar acum. Insa clipa asta ti,a fost dilatata pentru a intelege.

-he,he,nenea,te inseli amarnic,te asigur ca mai viu n,am fost niciodata,ranji sfidator.

-de fapt, viu n,ai fost niciodata,zambeste amabil batranul. Sunteti inca atat de mici,voi umanii. Incercati sa categorisiti lumea dupa intelegerea voastra. Acum,taci . Inauntru.

Tac..si asa degeaba vorbesc. Degeaba traiesc,sau am trait,daca tot ce spune e adevarat. Oricat as incerca, nu vad rostul uneori. Sex,somn,mancare,serviciu,acasa,in oras,in bar..PENTRU CE ?

Tac.Am avut posesiuni materiale,prin munca si munca,insa am fost atat de privat de tot ceea ce conteaza. Nu cumva am gresit drumul undeva..? POate trebuia s,o iau spre nord. Nu mai stiu. Nu mai stiu atat de multe..

E liniste..in sfarsit ,liniste,dupa atatia ani de zgomot. Undeva, in mine,curge incetisor un parau de munte.Ii simt moleculele de hidrogen si oxigen..

Inteleg.Materia si energia sunt doar expresii ale unui substrat mult mai adanc..ma uit la toti oamenii ce au trait vreodata,ei, noi,suntem peste tot. Nu vii,nici morti,existam. Forma e atat de ne-importanta,insa peste tot sunt doar noi.

In dreapta, niste metale grele dintr.o proto-stea,aceiasi care sunt in oameni,in pomi,sau in aer. Caut esenta..unde e oare.. ?

-esenta e oceanul ala auriu din care am iesit toti,oricand si oriunde,mai aud un gand.Nu e al meu . Deschide.ti mintea posibilitatilor,e atat de simplu..

Sunt doar o picatura aurie ce se reintoarce in Marele Ocean.

pleaca! vino..

Si ce vom face ?
Vocea ei calda,plina de inflexiuni cancerigene,imi patrundea porii,dizolvandu,se undeva dincolo de bariera celulara.  Ma ascundeam dupa fumul unei tigari de proasta calitate,desi inima mi se oprise in gat ,inca o data.
-Nu stiu,articulai cu un efort,vom vedea. Important e sa fim impreuna, nu ? Restul sunt detalii,si stii ca niciodata nu o sa renunt !
-Nu ,nu sunt detalii.Mai e un el. NU pot sa,l las asa,ce o sa se faca ?
-Dar eu ce o sa ma fac ,viperino ? Vii,ma ametesti din nou,si apoi imi tai craca de sub picioare. Iti face vreo placere asta ?
Ma doare ceva. I,as urla ca sunt in agonie de atata timp,ca, si cu ea,si fara ea ard ca un chibrit cretin,ca as lua.o de mana si as fugi undeva! Ma multumesc sa ranjesc amar. Ce fel ciufut de sinucigas mai sunt si eu. Stiu ca nu o voi ierta niciodata,si totusi tanjesc dupa o atingere de,a ei. Desi o sa,l vad pe el, un nevinovat idiot banal,atingand ce o data a fost numai al meu.
-In tot cazul o sa continuam sa vorbim,arunca ea. Vom vedea. De,ai stii cat am plans dupa tine..
Trec iar eoni fara numar. Alta seara,alt local.
-Nu mai vreau sa ne vedem. Nu te mai iubesc. Sa nu ma mai cauti! Stii ca niciodata nu putem fi doar amici.
Ma apuca un ras dracesc. Hahaha! e hilar ,ce piesa dramatica jucam noi aici ! Ma opresc la fel de brusc si tac.Cred ca n,am tacut niciodata asa de adanc. Refuz sa joc intr,o telenovela de prost gust. Sunt prea vanitos pentru a implora. Cerul se coloreaza iar in visiniu..
-pana la urma,esti doar o scumpa taratura, nu ,iubito ? zambesc . De mine nu ti,a pasat atat. Poti sa urli ca ai plans,si ca n,ai iubit pe nimeni asa. MINTI. Altfel nu faceai pe buna samariteanca aici,jucand pentru mine cel mai prost si de duzina rol din viata ta!  Ah, de.as putea scoate radacinile alea toxice pe care mi le,ai implantat odata ..!
Fantoma ei dispare.. E liniste.Dar nu linistea pacii interioare,ci linistea dezmembrarii eu,ului meu. Eu,ului bun. Incet-incet,raman o cochilie goala si arsa de vanturi intunecate.
Dar nimic nu e pierdut, niciodata. Candva, o sa fiu iar eu ,ala de demult. TREBUIE.

poveste de noapte

Nu stiam de ce din cand in cand, un cutit nevazut mi se infigea viclean in piept.
A dracu' ironie, imi ziceam cu un ranjet amar, eu care infig cutite curat,rapid,si fara remuscari,sa fiu atacat de mine insami.
Era a mia 'selectie ordonata', cum imi placea sa o vad. Vantul noptii,fugar ratacit, ma lovea cu ace reci. Un client necunoscut vroia ca Dl. X sa mearga cuminte spre alte lumi. Stiam cu mult inainte itinerariul,obiceiurile,si legaturile inter-umane ale exemplarului X.
Pentru mine,toti erau exemplare dezordonate asezate de o mana uriasa intr,un mediu haotic,simple masinarii organice ce respirau,se inmulteau,si poluau.
Eh ,in noaptea asta va fi cu una mai putin,imi zisei linistit si totusi cu tampla plina de sange negru si cald.
Ca de obicei, X isi facea plimbarea prin parcul din fata.Se apropia,ma apropiam. Incercam sa,i ghicesc trasaturile fetei, nu ma interesa de obicei aspectul victimelor mele.Simteam cum fervoarea aia neobisnuita,negrul ce,mi astupa umanitatea se ridica ca un zid in apropierea sarbatoarei DISTRUGERII.
Eram aproape unul langa altul. Totul se linistii inauntrul meu si afara,vantul se potoli,parca in asteptare. Cu o precizie de mecanism,lama arcuita descrie un semicerc perfect,si taie legaturile organice ale individului cu lumea.
Nu apuca sa horcaie,capul ii cazu pe spate si sangele porni suvoi. Ce liniste,imi zic,contempland cu un zambet masa acum amorfa de carne. Vantul se porni iar,alunecand printre firele de iarna mirosind a vested si a carne.
Ochii goi de orice deschis se injectara a sarbatoare. Privesc luna mare ce,si arunca praful peste noapte. Creatie sau distrugere, is the same. Asta e regatul meu,am puterea de a hotara soarta viermisorilor calzi si plini de vise,sperante,si frustrari!
Ma ridic usor si ma indepartez. Tampla inca imi pulseaza usor. Aprind o tigara,si fluierand a paguba,probabil,simt nevoia acuta sa beau ceva. Imi recompun o figura normala,si intru in primul bar.Mi,e indiferenta zona,si bastinasii.
Cer un whisky,si arunc o oarecare privire in jur. La bar,cativa ratati de circumstanta,niste tarfe,si un barman cu fata de rechin-ciocan. Beau din 2 gaturi,si ies. Din spate,se aud pasi,repezi si mici,probabil o tarfa beata. Instinctiv,ma pregatesc,fara a schimba ritmul degajat al pasilor.
-hei,tu, ce e cu tine pe aici la ora asta, aud o voce subtire,copilaroasa. Trece usor pe langa mine si se opreste sa ma priveasca. 1. E femeie . 2. tanara,aproape adolescenta. 3. imbracata neglijent,dar curat,cu siguranta nu un container,cum imi place sa alint vagaboandele de 2 bani.
- Vroiam sa vad daca noaptea, aleea asta e mai lunga decat ziua,ranjesc.
Ma priveste un pic cu niste ochi mari si cafenii :
-Nu stiu daca e mai lunga,dar mai lata sigur e! Ai observat cum se alungesc umbrele noaptea ? Daca te uiti mai atent, o sa vezi ca si trotuarul o cam ia la fuga,se intinde ca o guma de mestecat,imi arunca fetita cu un zambet. Apoi,repede :
-De ce faci rau oamenilor? . Observ ca are vocea un pic ragusita.
Trec peste surprinderea ce dura 2 secunde,si zambesc :
- Defineste 'om' . Nu stiu de ce ,dar nu simt nevoia sa menajez creatura asta delicata ce as putea,o rupe cu mana.
-Oameni,eu,tu,suflet,vis,si durere,veselie,esenta de stele,gunoi,negru,alb,copii ai Totului.
-Eu nu sunt om. Sunt doar un instrument in slujba unor forte ce apasa cu potentialitatea lor peste animalutele astea. Tu esti un animalut.Unul mic si suficient de neinsemnat.
Zambeste enigmatic si,mi arunca cutezator :
-Nu mi,e frica de tine,sa stii!
-Bravo, o sa.ti dau o medalie,cand ma apuc sa torn bronzul in forme. Privesc mai atent figura aceea ovala,cu ochii mari de tot. CINE E ? De unde stie ce fac,credeam ca masca mea e imbatabila.
-Esti urat,si negru,si plin de mocirla, zambeste din nou. Ma enerveaza zambetul ala. E insinuant. Simt cum smoala ce,mi alearga prin vene incepe sa se agite.
Ce curaj are bucatica asta de sange,apa,si tesuturi sa,mi vorbeasca asa.
-Daca stii atatea,stii si ca as putea sa,ti intrerup conexiunea cu visele,si praful de stele,si celelalte aberatii ale tale inainte de a apuca sa,ti termini ranjetul ala sfidator,ii arunc,cu ochii plini de visiniu.
-Desigur,insa asta nu te va face mai fericit,si nici mai puternic,ma priveste fix. Nu plec privirea,insa merg mai departe. Ramane pe loc,ii simt privirea in spinare. Cu un efort de vointa imi pastrez pasii ordonati. Ma opresc. E inca acolo. Nu stiu ce drac batran ma pune sa o intreb cum se numeste. Imi raspunde : Domnisoara Medeea X, fata unui anume tip renumit in oras,adauga cu orgoliu, Domnul X.
E fata lui X,ce zace si ingrasa pamantul din parc. Analizez repede. Daca o las sa scape,stie ce fac, mi,a vazut fata, o sa descopere in cele din urma ca tatal ei e cam ..rece. As putea sa o omor acum. Simplu si repede. Ca pe un pui slab si nesuferit,ce pune multe intrebari.
Totul e pregatit,lama aluneca supusa,insa DECIZIA INTARZIE sa apara . Stau blocat ca o statuie in mijlocul aleii. Nu inteleg. Nu inteleg DE CE. Sa fie zambetu ala compatimitor ? Curajul ?
Smoala pulseaza repede prin mine. STIE CE FAC,SI NU FUGE. DE CE NU FUGE ? De ce se incapataneaza sa stea acolo si sa zambeasca ?
Ca intr,un vis, pentru prima data dupa eoni, ma indrept spre ea si,i soptesc :
-Tatal tau nu mai e. EU l,am omorat.
Nu mai zambeste. Se repede ca o felina, si.i simt unghiile cum imi cresteaza pielea gatului. Apoi dintr,o data,se potoleste brusc :
-E timpul sa termini cu VICTIMA. Zambeste si se indeparteaza incet.
E tarziu. Stele incep sa capete stralucirea aia pe care doar apropierea diminetii o poate da. Merg fara sa vad unde, si ultimele ei cuvinte imi rasuna in urechi "sa termini cu victima", sa termini cu victima, sa termini cu...
Ajung la marginea orasului. CEVA se schimba, imagini necunoscute,dar totusi familiare,imi invadeaza retina. Sunt ale mele,ALE MELE..! Un 'eu' ciudat,de demult,zambeste,ce de albastru.. Ochii mi se impainjenesc ,ceva cald curge pe fata mea.
 Cu un ultim efort, negrul isi arunca mantaua sangerie peste mine. Ridica,te canalie,esti puternic,esti judecatorul vitelor astora cu sange cald! Buzele vinete dezvelesc caninii stravezii,aproape pana la rupere. Pielea se crapa intr,o contorsionare muribunda. TRebuie sa OMORI VICTIMA..VICTIMA.. CRIMINALUL SI VICTIMA sunt EU ! eu,EU,..EU ! Eu sunt boala,nu cura. Eu..sunt inversul !
In sfarsit, nu mai doare.. zambesc cu buzele crapate,un alt eu ,de dincolo de timp, ..eram bun odata,trebuie sa fi fost ! era si o ea, o feminina, una singura.. E liniste. 
Se lumineaza de ziua. In departare,mii de oameni, probabil se trezesc acum,zambesc stramb. E TIMPUL.
Ridic putin capul,si mai vad o raza de soare cum se cuibareste intr,o picatura din iarba. O singura miscare perfecta a lamei curbe.

Nu,i asa ca luna e uneori mov ?

Se uita la mine cu ochii aia albastri.

Tac. Uneori nu stiu ce sa spun. Sau nu vreau.

Adie vantul..usor de tot,ca o parere. Cuprind cu privirea tarmul asta necunoscut

. Nu stiu unde m,a adus coconul meu spatio-temporal. E ca un test de fiecare data. Ma transporta si ma arunca in cate o realitate,apoi dispare. Pana cand inteleg.

 Acum aceasta ea ma intreaba ceva. Oare am mai intalnit,o ? Sau e ,de fapt,aceeasi ea risipita in toate lumile ?

-Luna nu e mov ,ii arunc dintr,o data intepat. Cine esti ?

Zambeste. Ma asez pe nisipul inca fierbinte. Valuri,vin ,unul dupa altul,imprastiindu.se pe plaja. Oare aici ce trebuie sa invat..?,ma intreb. Oare nu cumva scopul calatoriei e sa ma invat pe mine ?

Se aseaza langa mine si tace,la randul ei. Ma enerveaza albastrul ala scanteietor din ochii ei.

-De fapt,ce vrei de la mine ? ,o intreb.

-TU ce vrei de la tine ?

-Sa fiu mai bun decat sunt. De asta calatoresc.Sa invat.Sa inteleg.

Se rezeama cu capul pe umarul meu,si deseneaza ceva in nisip cu degetele.

Sunt obosit.Atat de obosit.. Ma intind pe nisip .

Azi nu mai vreau sa plec nicaieri.Sa explorez,sa vad. Azi vreau doar sa nu fiu. SI nu dau 2 bani pe ce culoare are luna. Nici pe femininele cu ochi albastri. Tarmurile sunt banale,si valurile supraestimate! Destinul o himera,si dragostea un moft. Duca,se dracu' toate enigmele din lume,oamenii si pestii cu 7 picioare !

Desi poate ca ar fi buna pentru o felatie incognito. Hm..prea mare deranjul.

-Nu stii cine sunt ? zambeste .

-Nu, si nu m,ar interesa nici daca ai fi tipa din reclama la pasta de dinti. Mi,e lehamite de voi femeile,desi sunteti bune pentru eliminarea tensiunii.

 Ce mama naibii,tot apareti ca un laitmotiv peste tot ? rad zgomotos.

Ma ridic ,si o iau la fuga. Departe de tot. Plaja se intinde pana la limita orizontului.

hai dobitocule,iesi din letargie ..!
bum..!
nu uita sa mai traiesti,sa mai simti,nu inca..!
bum..!
mai bucura,te de lucrurile alea de demult. ploaie,vant,aer,viu,familie,acasa !
nu fii bou..!
bum..!
uneori sunt asa o canalie. ma port urat cu cei apropiati. Raspund acid si rautacios. Ii fac sa sufere.  Apoi imi pare rau. Si totusi o fac iar.
Oare sunt rau pt k sunt nefericit ? Raspunde, javruta umana,striga..! Nu mai tine inauntru,macina..maldito veneno .
UNeori,as darama muntii, mi,as rupe pielea,si as arunca,o in vant.
Hahaha ! , nu,mi pasa. Oricum viata e un vis .

light

NU mai e Intuneric. Ating cu extremitatile constiintei mele tentaculare orizontul. Nu era nimic aici,decat intuneric si mort . Nu am invatat sa fiu un vulcan constructiv,decat cand am pierdut legatura cu centrul.

Imi trageam lava,din locuri urate,negre,lava murdara,bolborosind greu. La un moment dat si eu eram aproape transformat de ea . 

In unele zile ,intalneam vulcani mai mici,(poate nu stiti, si noi vulcanii mergem), sau doar simple gheizere,lacuri cu impresii de oceane, ce vroiau sa ma stinga.

Imi solidificam lava murdara,si o proiectam ca un scut. Puternic,si singur,si totusi atat de slab. Rataceam prin toate emisferele,aproape refuzand sa mai erup. La ce bun ..? Mereu se termina.In alta viata o sa fiu un munte maiestuos,un munte ZEN, cu zapada pe umeri. Sau macar un deal usor plin de brazi ..

Intr,o oarecare era, ai aparut tu. Ma uitam cu intelegere parinteasca,si nu fara un zambet in coltul..craterului, la tine. Tot un vulcan,insa unul diferit.

Plin de viata. Atat de plin de viata ! Lava ta nu era una fatala,desi acida.  

Te,ai asezat langa mine. Ziua eram ,de obicei,ocupati cu eruptiile,controlul lavei,si aruncarea cenusei vulcanice. Mereu ma provocai, ca a ta e mai ..cenusa decat a mea ! Mormaiam din toti versantii,si de obicei renuntam eu primul. Imi placeai. Lava ta era rosie si necorupta. Ii simteam parfumul emanatiilor,mai ales in noptile de vara. 

Uneori imi spui ca ne,ar fi bine daca ne,am contopi,si am deveni un singur vulcan. Daca as exploda in tine ..?! 

Tired. Dying.Fuckin' living. Nothing matters.
Totul e doar o nenorocita de piesa de teatru,pusa in scena de niste regizori nebuni,a caror singura scuza e ca sunt atotputernici.
Marionete.Tu,eu,every fuckin' one of us. Posesiuni,cariere,bani,gunoaie,prosti,genii, aberatii .
Nu ma atrage in lumea ta ireala,nu e plina de sens, e goala. Ca o tarfa de ghetou. Si nespalata,pe deasupra.
Niciodata fericiti,NICIODATA ! Mereu alergam,ne chinuim,obtinem,apoi iar fara sens.
Nu,mi tine predici ca fericirea se gaseste in lucruri marunte, poate iti merge cu vreo fetita plina de cosuri.  De ce dracu' sa ma reincarnez de mii de ori,de ce sa inteleg,sa percep experiente in fizicalitate,de ce sa fiu viu cand pot sa fiu mort ?!
Oricum nu e nici o diferenta enorma. Viul e doar un amorf scurtcircuitat. UN golem resuscitat cu curenti.
Ah,tu Lem, geniu cu adevarat ..! Cum slaveai tu neviul in povestile tale. Linistea lui .
Fa,ma un robot, da,mi apa-cuie de baut,  lasa,ma sa intru in oceanul tau sarat, sa ruginesc.
I,M SO TIRED..    Lasa,ti coltii sa,ti alunece in gatul meu,si arunca,ma in ploaia de nepasare.
Vreau sa privesc in gol, sa fiu in transa, sa nu vad decat mocirla care sunt,galgaiala ei groasa,si tulbure. .
AM murit,percepi  ? ..ma innec,e ceea ce vreau. Sau poate ca..poate, just poate..exista ceva..! Nu mai sunt sigur ca vreau sa mor .
Deschid ochii rosii ,si strig. Mut,dar strabate universul vibratiilor : NU !  MAI STAU ..!
Imi arunc pielea alunecoasa si neagra de sarpe ,si ma ridic. Nu am nevoie de aripi,sunt doar o creatura a mea. Pot face orice vreau.
Imi dezvolt antene fine,si plutesc in inaltimi. Poate ceva apare,sa.mi redea..sa,i redau..
Plutesc printre norii rumeniti. Soarele apune incet,aruncand ultimele raze pe cerul crepuscular al sufletului meu.. Stele mijesc,lumini. UNdeva in departari, lumini. AM sa ajung acolo odata,orice ar fi ..!
Ma inchid in coconul de matase,si adorm,dus de vantul de seara..

Mai tii minte seara ,cand ne,am intalnit in gradina aia suspendata ?
Mi,am zis ca niciodata nu am vazut ochi asa calzi. Niciodata ,de atunci, nu am mai vazut. Imi lasasem covorul zburator undeva, intre etajul x si y. De fapt, mi se terminase benzina. Aveam inauntru un gol ce nu putea fi umplut decat cu carburantul specific.
Ieri,maine,niciodata se contopesc intr,o senzatie,mintea mea te reconstruieste de mii de ori,apoi te risipesti pe toate palierele gradinii. Nimeni nu stie sa ajunga aici,si totusi atat de multe lume o gaseste,involuntar.
Undeva,la un etaj inferior,lumea de abia se naste. MI se pare ca aud primii stra-pesti,cum ies din oceanul primordial,ceva alge aruncate ici si colo,si multe IDEI.
Materia inca viseaza la formele pe care le va lua. Eu inca visez,ca, intr,o viata viitoare ,voi fi fizic,si te voi intalni.
Mi se pare ca te vad undeva ,intr.un colt..! Ochii aia caprui i,as recunoaste si in imensitatea vidului cosmic. Tu esti,ma apropii si te iau de mana,sau asta as face,daca ai avea una.Sau daca eu as avea.
Imi zambesti vag, in timp ce te risipesti intr,una din miile de plante luxuriante. Intr,o buna zi, voi sti cum sa creez realitati,ai sa vezi,draga mea !
Intr,o buna zi vei vrea sa fii mai mult decat un principiu,si vei sparge bariera Primului Inceput ..!
Imi umplu rezervorul cu idei-combustibil,si pornesc prin Marele Vis,eu..Cuvantul.

-Atatea apusuri si rasarituri au trecut peste mine.. bucurii,tristeti,extaz,pareri de rau..oare au avut vreun sens ? 

-Sigur ca au avut ,prostutule,toate contribuie la perfectionarea spiritului,experienta. Cum vrei sa ajungi cu marele Manitou,daca nu ai un spirit evoluat ? Zambesc. 

V,am spus vreodata ce galbena si frumoasa e luna uneori ??
Ma holbez la ea ca la un lucru nemaintalnit,si revin senzatii vechi : copilarie,mistic, odata priveam ca si acum,insa vedeam altfel.
Noaptea e extraordinara . Noaptea,orice e posibil. Chiar si sa mai visezi inca. Noaptea,anii nu inseamna nimic,iar timpul e doar o cocota inventata de pragmatici.
Bate vantul.. Gura mi se destinde intr,un ranjet larg. Nici nu stiu de ce. Ce aer auriu..imi amintesc,demult stateam noptile pe afara numarand stelele,si visand la zboruri intergalactice. Capul mi,era plin de capitani ce zburau la limita universului cunoscut,si trecand DINCOLO,regaseau iubirile pierdute,in alte universuri.. :)
-Unde dracu s,a dus edi ala ..?
-E inca inauntru,imi raspund tot eu,zambind. Dincolo de valul maturizarii,e inca acolo. Damn,e bine sa fii viu. Trag aer adanc in piept,ca pentru a pastra aroma asta inauntru,macar inca putin.
Am tigari,cafea,si placinta cu mere. Cine si,ar putea dori mai mult de atat  ?

- Atatea lucruri stiu si infinit atat de multe nu.. Traiesc,mor,iubesc,urasc.Oare toate astea au vreun sens ?
- (...raspuns indescifrabil...)

Uff,drace,ce desertaciune..! Undeva,in piept, o pompa din lemn putred imi trimite sangele verde prin arterele pline de molii. Ciclul de regenerare e complet,si.mi simt invelisul,din material organic,plin de rotite,mecanisme si arculete,ce imi sustin scanteia primordiala.
Ochii,desi nu vad nimic,sunt stereoscopici si la locul lor,probabil un fel de reminiscenta a unor timpuri de mult apuse,cand umanii inca erau atat conditionati de material.
Vreau o tigara ! A,am uitat,nu am unde sa o bag . Fanta aia a disparut de vreo 10000 de ani. Oamenii se hranesc prin fotosinteza acum. Ce pacat ..! Pentru o tigara,as renunta la procesele biologice,membrele din humus,si cele cateva rotite din lemn,uzat de seva.
Ma intalnesc cu altii. Ca si mine,isi trag anevoie ,radacinile prin pamantul reavan,pipaind cu extremitatile spatiul inconjurator. Nu ne vedem,insa ne percepem ca niste entitati vii.
De obicei,ne evitam,nu mai avem ce ne spune,iar fiecare are nevoie de propriul pamant,neinvadat decat de cateii-planta personali,tot un obicei fara sens acum,de cand criminalitatea a fost exclusa din materialul nostru genetic.
Odata,oamenii aveau sperante,imi amintesc. Visau la stele,la fericire. Notiuni demodate azi. Avem tot ce ne trebuie, nu..? ma mint. Nutrienti,spatiu,ziua ne bucuram de lumina soarelui,dar nu ca atunci,ci o percepem la nivel de particula ,cum ne incarca resursele.
Nu mai suport sa fiu doar o leguma rationala ! Sa ma hranesc,si sa,mi infig radacinile adanc,ziua,iar noaptea sa,mi strang frunzele de racoare.
Intr,o zi, o sa ma hotarasc sa RENASC. Sa arunc invelisul asta greoi, sa.mi tai radacinile,sa ma jupoi de atomi!
O sa,mi eliberez scanteia interioara,si o sa o las sa alcatuiasca un nou EU,unul de lumina, nu unul de pamant !  Intr,o buna zi, o sa fiu prima vegetala ce zboara spre stele..!
O sa incep chiar de azi. Imi tai o fanta pe fata,adun 3 frunze uscate,si fac o tigara.  Soarele e aproape de asfintit. Ranjesc din toate crengile,si fumez o tigara.

Coconul meu spatio-temporal s.a oprit. Iar sunt pe o plaja pustie.
Desi realitatile sunt locul meu de joaca,in toate esti prezenta TU.
Oare cum memoria sufletului transcede tot.. ?  Undeva,trebuie sa fi.
In Itaca,ai fost pe rand Penelope si vrajitoarea Circe,in Megalopolis ai fost tipa aia cu parul in toate culorile ce zbura printre blocurile de sute de etaje,in Sodoma,tarfa perversa ,a tuturor,si totusi..a nimanui. Nici macar a ta.
Te.am intrebat de ce faci asta,si mi,ai zambit.
Te.am gasit ! Te plimbi pe plaja,la ora asta matinala. Cativa pescarusi isi arunca tipetele in parul tau. Ma doare lipsa ta,sti ?
Desi te revad peste tot, nu esti..,nu vei fi niciodata a mea . Esti doar o naluca nascocita de mintea mea. O proiectie a unei fiinte ce a murit de mult. In bratele unui tehnician dentar.
Daca as avea un pic de curaj, te,as omora. Ca intr,una din povestile scornite de Mihail Drumes,iubirile mari cer finaluri tragice,haha..!
Gura mi se deschide intr,un ranjet amar,atat de amar,incat  prin vene imi curge acum sulf si pelin.
Ca de obicei,imi scot din buzunarul de la piept, o tigara ipotetica,si mi,o indes intr.o gura probabila.
Sunt doar o fantasma si eu..realitatile,toate universurile,durerile,bucuriile,implinirile ,fara dragoste, nu inseamna nimic.
Ma apropii si intind mana spre tine si dispari. Nu,dragostea nu iarta,si nu uita,si nu e altruista ! Dragostea e geloasa,si posesiva,si egoista. Vrea totul !
Undeva in ,larg,o DEconstructie. Ma indrept spre ea. Apa e doar o idee a unei vibratii. Ajung dupa secunde,sau luni,sau ani. Intru.
In holul enorm, Nimicul. Nu nimic,ca si lipsa a totului,ci insasi NIMICUL. Ranjeste din toate potentialitatile :
-in sfarsit,ai venit acasa,cuvantule. Te.am trimis demult intr.un vis.Imi place sa experimentez cu lucruri imposibile.
-huh..? intreb..cum ar fi ?
-realitatea.si viul. NU EXISTA ! tuna El. Delfini,planete,oameni,materie,dragoste,sex,doar niste aberatii ale mele,rade in hohote.Ganduri,nascocite din plictiseala. Aici totul incepe si totul se termina.
Si acum,o sa te reintegrez in oceanul de cuvinte. Nu vei mai fi tu ,ci ele,Noi.
-nu! nu vreau ..! Ce pentru tine e un vis,pt mine a fost REAL! Real,intelegi ? Nu ma intereseaza modul absolut,ci modul personal,subiectiv.
Ma prefac in fotoni,si fug oriunde,departe de aici..! In urma rasul lui dracesc inca se mai aude :
--hahaha..nu te poti ascunde de mine, Sunt peste tot. De fapt,EU sunt TOTUL.

decor de mucava

Iar imi zambesti asa. De fiecare data,lumina ta imi deschide porii, si imi descreteste fruntea.
Unii savanti nebuni (sau nu),zic ca suntem facuti din filamente de lumina. Ai fost prima care m,a facut s,o cred posibil.
Cum as putea sa dau atingerea ta,ochii tai aburiti, gura intredeschisa,sau modul in care iti pui mana peste mine cand dormi,pe orice altceva ?
Stiu ca nu iti spun prea des cat esti de frumoasa,dar tu sti. Vezi in ochii mei ca traiesc pentru tine,trebuie ! Stiu ca nu iti aduc flori decat o data pe an, si atunci m.as simti mai comod cu 3 grenade in mana,dar tu intelegi,si ma iubesti oricum. Stiu ca te,am facut sa suferi atunci,si tot m.ai iertat,desi nu ai uitat,sunt convins. Nici eu.
Insa acum esti aici,si toate pacatele,mi sunt iertate. Viata are motiv din nou,orizontul e doar un loc unde tu si cu mine.. .
 Efluviile tale trec de perceptia unor neuroni amarati,sunt aproape metafizice, imprima.ma cu emanatiile tale colorate. Minte,ma ca ramai aici.
In noaptea asta sunt atat de fericit,iubito,asa ca fa.ma sa sufar .
 Incerc sa te ating.Esti rece ,privirea.ti e sticloasa,iar textura fada.
Ranjesc prosteste si ridic privirea de pe o poza veche.

Ce complicate sunt femeile.
Hai sa fim amici !
Hai sa facem sex dezinteresat !
Hai sa nu fim nimic.
Hai.
Ce dracu”  , cred ca ma duc la manastire . On a second thought,neah, sunt prea dependent de sex.
Uneori ,te urasc. Mai mult decat orice pe lumea asta. Pentru ca mi,ai luat ce pretuia mai mult ,tot pe lumea asta.  Poate ca femeile sunt de fapt,curve ,toate. O femeie adevarata poate ca nu se impiedica de romantisme. De fapt,e cea falsa si incompleta. Ca tine, creier de gallina blanca, cum ai fugit tu dupa un bmw de 1500 de euro si un apartament confort 2 shporit. Fuck you bitch !

creatorul de lumi

nota : nu puteam sa las asta sa se piarda odata cu celalalt blog . Inseamna ceva pt mine.

Intr,un tarziu,timp relativ si subiectiv chiar si pentru el, isi recapata constiinta de sine.Se intrupa din acelasi nisip al plajei,din moleculele de apa ale oceanului,din vazduh. Cu un efort de vointa,lua o forma umanoida si pleca in cautarea Ei.
Incerca sa ia contact cu Eternul. Cetatea sacra a Creatorilor insa nu mai exista.
Doar negru,vid mort unde inainte se faceau simtite spiritele confratilor sai.Se opri o clipa si privi in jur. Totul se schimbase.
Atinse usor stancile din jur,nisipul racoros al diminetii si zambi. Trecusera,din nou mii de ani de cand..de cand recrease lumea aceea stearpa si pe Ea.
Imagini vechi ii modificau efluviile mintii..acea ultima zi,cand REUSISE . Cand isi consumase intreaga energie modificand atomii planetei aceleia sterpe si construind umanoizii. Totul pentru un uman. Desigur ca trupul ei material pierise de mult,arhitectura oamenilor,acestor biete creaturi,era atat de fragila.
SI totusi, o Iubise. Stia asta. Si vazuse asta in ochii ei,atunci cand pe marginea nefiintei,spiritul lui se imprastiase in tot ce exista.ARE S,O CONSTRUIASCA DIN NOU. Gandul asta il ocupa incet-incet.
Niciodata nu mai simtise ca atunci.Uneori,cand paseau amandoi pe plaja lunga, nu se putea abtine sa nu priveasca cu mirare si bucurie creatura aceea mica,efemera si plapanda,care totusi il facuse sa inteleaga ca toate puterile demiurgice ale Creatorilor sunt fade in comparatie cu scanteia mica ce arde in umani.
Isi sustrase spiritul din noianul amintirilor si se disipa in astral.
Ea trebuie sa fie pe aici,principiul ei vital..Parasind lumea materiala,isi deschise aripile de fum si se arunca in raul negru al Forjei sufletelor. Se opri langa poarta prin care ele ieseau in lume,si privi. Nu mai zambea.Suflete deformate,anormale,cu emanatii neobisnuite,pluteau in dezordine.Instinctiv,simti. Ea,spiritul ei era acolo ! Trebuia sa o gaseasca. Altfel.,..Altfel totul era pierdut. Eternul se putea darama ca un zid de nisip,galaxiile topi,nu.i pasa.
Simti un vifor rece dandu.i tarcoale. Efluviile unei alte entitati ca si el. Totusi ceva nu era in ordine.
-Ah,tu erai Suroc ,zambi destinzandu.se. Celalalt Creator se intrupa aproape.
-Da, chiar eu,ranji celalalt,oarecum familiar. Ce onoare sa primesc aici pe cineva de calibrul tau,Zael.Vestea despre obsesia ta pentru umanoizi a facut ceva valuri in Etern.Si mai ales pentru un umanoid.-
Nu e o obsesie,zambi. Ce se intampla aici ?
-Nimic,rase celalalt. Stii,desigur,Eternul a fost distrus.Prea multi dintre noi isi murdareau spiritul cu creatiile lor. Creatorii paraseau cetatea eterna,preferand existente mizere,organice. Ultimul ordin dat de Triumvir este sa distrugem TOATA EXISTENTA.
-Nu! Nu poti face asta! .Stii la fel de bine ca spiritele lor vin din marea Sursa. Nu le poti distruge,niciunul din noi nu poate,de unul singur,striga Zael. Nu putea intelege de ce Triumvirul a dat asemenea ordine. Ei,care isi dedicau existenta organizarii si protejarii vietii,sa doreasca disparitia ei..
-Ha,ha,ha ! Desigur ca nu pot,arunca Suroc,insa pot distruge suportul material,si pot infecta spiritele lor,asa incat sa nu se mai poata individualiza. Ai venit dupa ea, nu ,Zael ? ranji celalalt. Cum dracu' te,ai putut lasa infectat de minciunile si visele prostesti ale bietelor furnici numite oameni ?
-De.ai stii ce putere exista in 'bietele furnici' , zambi Zael. Ei o numesc Dragoste. Eu am perceput,o ca pe exact ceea ce e. Forta subtila,misterioasa,ce da cu adevarat sens. Daca sunt infectat de ea, nu vreau sa ma vindec,Suroc.
Si acum da,mi.o !
-Nu. Ea,si toti ceilalti,de pe toate planurile existentei,nu va mai capata forma fizica nicicand. Va trebui sa ma omori,ranji draceste celalalt.Atunci am s,o fac,sopti Zael. Ce intorsatura urata luasera lucrurile. Simtea o vibratie straina in corpul sau astral. Nu putea concepe sa distruga o alta entitate inteligenta,el care creea viata.
-Suroc, lasa.ma s,o iau ,doar pe ea. Nu mai sunt stapanul meu.Celalalt, se risipi, intr.un hohot de ras, in mii de potentialitati. Zael isi descompuse principiul in toate spatiile-timpurile odata si.l prinse. Simtea ceva strain, corumpandu.i Purul interior,dar nu putea pierde. Nu acum.Nu inca! ..
Doua energii colosale se spargeau una in alta dincolo de planul material,se contopeau. Stia ca e doar o singura posibilitate de a distruge definitiv un Creator. Aceea de a,i distruge principiul vital,de fapt, ideea,sau vointa ce tinea laolalta toate legaturile spiritului sau.
Ei erau niste 'lentile' in care se concentra toate puterea creatiei din toate universurile. Unelte ale lui ''VREAU''.Isi focaliza toata energia si destrama legaturile ce tineau principiul lui Suroc, lasandu.si emanatiile sa atinga, hotarele planului cosmic..
Am gasit,o ! isi zise plin de speranta. Undeva, plutea usor un spirit.Ar fi recunoscut,o dintre toate . Isi intinse tentaculele mintii si o trase usor . Era timpul sa se reintoarca pe planeta aceea.Se reintrupa intr,un tarziu pe aceiasi plaja. Desi era obosit, mintea lui incepu deja sa construiasca atomii trupului ei. Metale grele,substante organice,aminoacizi, toate se organizau ca prin minune in configuratii specifice. Nucleele atomice isi atrageau electronii,ce se oranduiau cuminti pe straturile cuvenite,tesuturile,pielea..era gata.
Maine am s,o revad din nou,zambi el obosit, in timp ce ultimele legaturi si cele mai delicate se stabileau intre suflet si invelisul sau.Se disipa in vantul de seara si isi pierdu individualitatea.
Soarele se ridicase deasupra cetii ce inca mai staruia deasupra marii. Cativa pescarusi singuratici se avantau,plini de curaj in aerul diminetii.
Ceata se stranse ca pentru a da nastere vreunei creaturi mitologice. Si chiar era una patrunzand in planul material. Zael isi recompuse trupul biped,si se apropie de o cabanuta pe plaja.
Gandul ca avea s,o revada il facea nelinistit . Spiritul ei era acelasi de atunci ,si stia ca memoria sufletului nu poate fi stearsa,dar trupul era altul. Alta ratiune. Traise destul ca sa poata spune ca tiparele oamenilor nu pot fi prestabilite foarte precis. Intotdeauna apareau diferente,anomalii,sau variatii.
Se opri in fata usii. Bucurie,agitatie,agonie. Acum cand era atat de aproape, il durea parca mai tare. Intra usor. Pe un pat vechi, o feminina cu parul castaniu,lung. El zambi .Incercase sa se apropie cat mai mult de infatisarea ei originala.
Se aseza usor langa pat,si o atinse pe obraz.
-hei, buna dimineata,sopti. A trecut ceva timp.Ea deschise ochii.
-Neata si tie,oricine ai fi. Am sa las intrebarile pe mai incolo,am sa pastrez doar una : de ce imi pari atat de cunoscut.. ?,schita ea un zambet.
-o sa,ti reamintesti,ii stranse el mana. Acum odihne.,.. se opri.Ochii i se colorara in negru..,cunostea simptomele,ca si atunci.. pentru moment nu mai putu vorbi.Isi reveni cu un efort :
-scuza.ma ,te rog,ceata asta ,zambi cam stramb.
-Esti bine ? Hai sa ne plimbam.Ador senzatia nisipului umed sub talpi,ranji ea strengareste. Cu ocazia asta o sa ma pui la curent .De exemplu ,de ce nu,mi amintesc cine sunt,ce caut aici,cine esti.Petrecura intreaga zi impreuna. El prinse cu mare stangacie cativa pesti (desi ar fi putut sa.i aseze deja gatiti doar prin forta vointei),si improviza o masa frugala.
-Stiu ! Gata,stiu cine esti. Nicolas. Dragul meu Nicolas! Dar cum ?! Ai murit atunci..
-'a muri' e un cuvant foarte relativ, draga mea,zambi el . Nimic nu moare cu adevarat niciodata. Dar poate sa,si inceteze existenta intr,o anumita forma de organizare. Mi,a fost asa dor de tine.
-si mie ,rase ea si,i sari in brate. Dar acum esti aici. SI nu te mai las sa pleci.EL nu zise nimic. Sa.i spuna..? sa nu,i spuna ..? O lua in brate. Ce placut era parfumul parului ei. Ii povesti cate in luna si in stele.Memoria spiritului ei deja isi amintea totul.
-Eternul s,a risipit, dupa cate stiu ,sunt ultimul inca individualizat. Stii, eu o sa plec in curand, fata mea draga.
De ce ..? auzi o soapta ce.l atinse mai tare decat radiatiile celor mai puternici pulsari . Nu ! zise ea hotarat. Nu te las. Nu din nou.
-O sa fie bine,zambi el si o saruta pe tampla. Ii simtea sangele pulsand fierbinte.Pentru o clipa,simti iar golul ala,si intelese ca fusese contaminat. Suroc, nefericitule,ranji prosteste, te.ai lasat omorat ca sa nu vad ca m,ai corupt.Sa ne bucuram de ziua asta,isi zise in gand. Acum e Ea aici. Si e bine.
Era fericit. Dupa eoni de singuratate,ea era aici.Inca o data.Inca o data invinsese destinul,desi doar temporar.Seara se lasa usor peste ei,doua mogaldete pierdute pe o plaja, undeva intr,un sistem solar, undeva intr,un univers..Intr,un tarziu,ea adormi.
E timpul,isi zise Zael. Scanteia creatiei se stingea in el.Fusese corupt de viforul nefiintei. Inca o data ma pierd, schita un ranjet. O duse in cabana,o aseza pe pat. Era frumoasa.
Iesi. Batea vantul. Inchise ochii,si respira adanc.
Apoi se pierdu in cele patru zari.

 ! bum! ..inca o resuscitare.  O furnica..o simti , nu ? Sub tine e pamant,sau poate nimic. Incet,incet, constiinta isi face loc printre spatiile nevazute ce separa viul de amorf. Bum! Hai deschide ochii ,canalie ..! Esti renascut,inca o data. Nu o sa,ti mearga la infinit,asa ca bucura.te de asta.
Ma doare un pic de fiecare data. Poate era mai bine sa raman mort pt societate.Hm.. bum!
Deschid ochii,si privesc lumea. Zee is resurrected.