Ziua in care Pamantul s-a oprit

Bine ati venit la ultimul spectacol,de pe ultimul drum : sfarsitul lumii.
Desi imi inchipui ca multi de prin stratosfera,sau blogosfera,sau..ceva,vor scrie despre asta, de obicei nu ma mai vantur prin bloguri like  i used to. Batranetea,deh..
Deci,maiasii au prezis ei,sau n-au prezis,dar asa au interpretat geniile minuscule de stiinta,ca azi crapam,asa subit.
Drept pentru care ,de dimineata am fugit tot la fel de subit la magazin,sa-mi reimprospatez provizia de tigari si cafea. Asa,just in case. Ar fi pacat sa te prinda vreun cataclism fara tigari. Macar pentru gestul teatral,dramatic,de a mai trage un fum inainte sa..tragi sa mori.
SIncer ,nu stiu cat adevar e in povestea asta,dar desi nu cred intr-o brusca terminare a globului,probabil,la anumite nivele,au loc ceva schimbari in jurul nostru. Si asta mai mult o simt, o intuiesc in jurul meu.
E o ..febrilitate peste tot,ca o agitatie microbiana,incepand de la clima,pana la oameni.Ceva se schimba, intradevar.
Poate,asa cum zic unii initiati,are loc un 'shift' al densitatii materiei,sau a vibratiilor cosmice,poate suntem bombardati cu radiatii din cosmos,naiba stie.
Ce ma deranjeaza,insa,e credulitatea,si ignoranta unor oameni,de obicei,cei inhamati la jugul religiei de genul ''crede si nu cerceta'' .
POate maiasilor li s,au terminat daltile si n,au mai putut sa ciopleasca in piatra restul mileniului ! Poate au avut indigestie la sfarsit,poate..poate..sute de posibile explicatii.
Sau poate ,erau intradevar astronomi superbi,si au calculat vreo ciocnire a pamantului cu vreo cometa,asteroid,ceva.Posibil si asta.
Dar, cum, oricum nu stim nimic,ramane sa asteptam si sa vedem.
Pana una-alta,ma apuc sa-mi sap un bunker antiatomic. Daca nu e nimic, il folosesc ca pivnita,sa tin cartofii si ceapa.
Hai sa auzim de bine ..pe lumea ceailalta !

Inca mai astept.
Nu am uitat cand m-ai atins ultima data. Parfumul mainii tale,aroma aceea atat de cunoscuta si draga.
Uneori e totul atat de indepartat,incat nici eu nu mai cred ca a fost vreodata.
Poate sunt vreun Ulisse blestemat sa traiasca pribegind,departe de o Penelopa morganica..
De atata timp,traiesc intre Scilla si Caribda,printre fantezii pierdute in desertul sufletului meu. Amandoua musca din mine,animalic,dorinta,durere, deznadejde.Uneori ma pacalesc ca o sa fiu fericit,haha,ce bestii.
Un zambet,o privire . Esti inca in memoria mea,pala imagine a ce ai fost atunci. Uneori ma chinui sa-mi reamintesc trasaturile tale,dar nu mai pot reconstitui,ramane doar ideea de tu .
Ulisse se pierde fara tine,Penelopa necredincioasa. Corabia lui, incepe sa semene tot mai mult a deconstructie. Panzele sunt rupte,ciuruite de furtuni,lemnul putred,abia de mai pluteste,desi uneori ma mint,ca a ramas aceeasi corabie falnica si mandra,ha..
Am incercat  sa ma consolez cu Circe,sau cu Caliope,stii ?? Nu puteau satisface decat animalul din mine,si rand pe rand, au disparut si ele.
E frig,de atatea nopti calatoresc catre niciunde.Stropi reci imi uda fata nerasa de saptamani (daca m-ai vedea acum,ai crede ca am incurcat povestile,iar eu sunt Tarzan,imi zic ,razand prosteste).
Uneori,adorm pe punte,imbracat in zdrentele ce odata au fost fala armatei Spartei. Te visez,esti aici,intind mana catre tine,dar esti doar fum. Si ma tin cat pot de imaginea ta.
Alteori , in noptile cu luna plina,meditez la cat e de proasta aceasta furnica ce se numeste om,cum se zbate,cum se da de ceasul mortii pentru..pentru ce ?! Zambesc atunci,strangand in mana undita cu care mai pescuiesc.
Nu se vede pamant. Nenorocitilor,rad ,intinzand pumnul spre cer, va amuzati nu-i asa ?! Biete momai,in palatul vostru olimpian,hranindu-se cu dramele furnicilor de dedesubt !
Ma apuca plansul dintr-o data. Lacrimi curg usor pe barba,amestecandu-se cu apa de pe punte. Sa fiti blestemati cu totii ! Tot ajung eu la liman ! O sa vedeti!
Luni trec,apoi ani..Din Ulisse cel falnic,a ramas doar un batranel,slab si garbovit,agatat de punte,scrutand prizontul.
Intr-o dimineata,vad ceva..e pamant ! PaMaNT ! . Mai tarziu,epava se opreste in nisip.
Ochii mi se umplu de lacrimi..Dupa atata timp ,in sfarsit,uscat. Ma asez pe nisipul fierbinte. Inchid ochii,si incep sa prind radacini. Inteleg tot acum. Lumea isi lasa efluviile peste mine,totul e lumina,arome,culori.
Si-mi amintesc de romanul acela..mai apuc sa soptesc,aproape neauzit ..si moartea e o alta iubire

Bzzzzz !

A fost odata ca niciodata. Zic unii. Ce paradigma ilogica. In fine. Revenim.
A fost odata o capra. De ce capra ? Naiba stie,poate caprele au ceva apucaturi benefice pentru povesti (de exemplu,se intind dupa frunze,fac multi iezi rasfatati si snobi ,ce alearga prin oras cu BMW-uri de mana a 3-a,hmm).
Deci,acum ca s-a hotarat,e capra. Capra noastra,pierduta printr-o nemarginita lume a potentialitatilor,mergea intr-o zi cu viteza de impuls, prin padurea celui de-al treilea brat al galaxiei Andromeda.
Pe retina ii apare un avertisment ..! 3 lupi klingonieni,isi faceau tura de seara (si in cosmos uneori exista zi-noapte,in special in povestile proaste,ca si aceasta).
O prind pe biata capra,si ii arunca 2 torpile in ochi . Nu chiar fotonice ,dar destul de dureroase, ii iau poseta,telefonul mobil,si virginitatea .
Dupa care se indeparteaza ,sontac-sontac (erau handicapati),amenintand-o sa nu se duca la politie,ca acolo e Romania,oricum,si politia e mai corupta decat banditii.
Undeva mai departe, cativa iepuri jigariti cersesc la colt de strada,sau poate sunt doar hiene cu blana de iepure. Niste ursi barosani,cu lanturi de 3kg la gat,si imbracati in trening,ca orice cocalar cosmic,stau in cerc,fumeaza,si in general,singura lor ocupatie fiind sa-i vada lumea.
Pe alocuri,prin spatiul periferic,trec grabiti niste magarusi,saraci,cocosati,cu sarsanale pline cu ceapa si cartofi,gandindu-se la plozii de acasa,ce urla din toti rarunchii,la ce liceu o sa-i dea,si daca o sa moara de foame ca si ei .
Inchid pentru o clipa ochii,obosit de atata saracie,prostie,si hotie. Povestea asta e teribil de cruda. Cum dracu in padurea vecina e prosperitate,animalele sunt demne,si sunt recompensate pentru munca lor ??
O sirena prezidentiala ma trezeste la realitate. Hienele trec cu coloana oficiala,pazite de vulpi cu sepci de politai,in masini de lux,ce fiecare costa cat venitul pe viata a 1000 de boi saraci.
Opulenta lor imi zgarie privirea.
La dracu cu voi,paraziti nespalati,ce sugeti seva padurii !,imi spun,in timp ce la o carciuma de pe un asteroid vecin,urla un porc cunoscut, manele.
Ma uit in jur..toate animalele,prostite,saracite,si fara educatie,se misca,sau zac indobitocite,boi cretinizati de TV. Mai lasati dracu reclamele si concursurile pentru idioti,talk show-urile si ganditi-va la voi. De ce sunteti ,suntem asa ? Cum scapam din asta? Parintii nostrii ne-au adus sa fim sclavi ?
Ma uit in jur si vad lumea in mii de bucati individuale,poate datorita ochilor mei compusi,eu..albina.




image from fotosearch.com

astenie de craciun

Ceata.
Ma ridic cu greutate din noianul probabilitatilor,ma adun incet,greoi din toate locurile unde am fost. Ochii-mi sunt noroi negru,mocirlos,si-i inchid larg.
Pe langa mine trece grabit un mos Craciun ipotetic,cu o sanie trasa de reni cu motoare fotonice..Ho ho ho,aud in departare. Un Hristos mucegait,niste icoane,o jumatate de Vishnu,si un bust de Mohamed,oameni.
Toti striga,canta,plang,se veselesc,mor..ce dracu', cum am reusit iar sa ies din torent ?
Pana deunazi eram inglobat in vuietul asta. Am pierdut ceva ..!
Prind,din intamplare,niste efluvii cunoscute,langa mine,odata cu mine,dar in alt plan..EA. Nu mai stiu ce chip are,poate e blonda de atunci..sau bruneta de dupa,ce curios sa te doara lipsa unei persoane incerte.
La naiba cu toate lipsurile resimtite pana la radacini !. Ma aplec usor,sub mine ,eoni zboara aducand,luand oameni,atomi,animale,unele inca nu s-au inventat,big bang-uri,ecuatii atat de sublime incat devin lipsite de sens,si EA.
Tu,fantasma a sufletului meu, nu ai chip,nu mai ai, v-ati amestecat amandoua,sau poate 'amantrei'. Furtuna de nisip ,aspra si fierbinte,mi-ai sters individualizarea ta. Nu mai esti tu,doar Ea.
Ma ridic ,si pipai cu extremitatile spatiul inconjurator. Langa mine e doar ecoul surd al eu-lui meu, bum! ..bum!..o bataie goala de continut.
Nu mai esti tu. Doar nevoia mea de sens acum. E lucrul ce ma otraveste si ma face sa merg mai departe.
As renunta ,oh drace,cum as renunta uneori. Dar cine stie ce demiurg mi-a lasat niste sigurante exceptionale. Niciodata o parte a mea nu ia controlul total. Si chiar si un copac batran si atos ca mine mai are speranta
.
Hopa asa,copacel, ridica-ti tentacolele,si pipaie lumea. Inca e frumos. SI inca mai poti fii auto-ironic.
Imi deschid ramurile larg,rostind incantatii numai de mine stiute. Hristosii,mosii,sarbatorile,credinta oarba,miorlaielile oamenilor se risipesc.
Pentru a fii mai mult trebuie sa renasc ,gol de doctrine,limitatii,de lanturile in care se inconjoara ei.
Sunt iar eu,mereu eu. Puternic si singur,si nestiutor.

nu stiu (desi stiu)

I have walked alone
With a heart of stone...,ascultam deunazi o capodopera cantata de Tom Jones.
Uimitor cum muzica e un mijloc de introspectie.
With a heart of  stone,dar nu chiar de stone. Ma dor toate greselile mele.Am pierdut oameni dragi..
Acest nenorocit de ''oare ce (cum) ar fi fost daca '' ,ma bantuie uneori,ca un vant aspru de iarna. Uneori.
Si totusi,..
Toate framantarile noastre sunt atat de relative,de aparent fara importanta,schimband unghiul de observatie. Dragoste,ura,griji,stari. Dar e delicios sa ne pierdem in ele,asta e partea interesanta :)
Si totusi ,sunt al dracu' de singur uneori . Partea aia ce se cere implinita urla dinauntrul meu.
Eh, totul o sa fie bine,stiu. Chiar de ar fi sa vina la 70 de ani binele asta. Sau in alta viata.

s

-Am venit, aud o voce soptita,mieroasa. O aud cu toata pielea,ce se infioara usor la atingerea ei.
Simt ca nu e materiala,si totusi,palpabila la nivelurile adanci ale interiorului meu.
-Te asteptam,zambesc stramb, de mult nu te simtisem, sa-mi dai nonsens ,amaraciune,gol,si dor. Fa-ma din nou in imaginea ta,cretin privind cu ochii in gol,ranjind tot prosteste (NIMIC NU CONTEAZA. TOTUL E RELATIV SI FARA SENS).  Imi pregatesc spiritul de hibernat:
-Buun. Patura avem? Avem. Gheata avem..? Avem,ce ai uitat ca sub coastele tale stangi e fabrica aia de gheata ?  E veche,haraie,dar pistoanele tot culiseaza,aburii alearga prin tuburile ruginite,pompa porneste din a 3-a.
-Inainte erai mai putin prevazator,ranjeste Ea. Cand veneam,te puneai frumusel in iglu-ul tau interior,gol,pe podeaua de gheata.
-Deh, nevoia te invata,ii arunc. Ma cam tragea la sale toata umezeala aia,haha !  Ha..hmm,ma uit la ea. Cum naiba imi apare mereu altfel ? Acum e stravezie,ca un abur .Pe o fata potentiala lucesc doi ochi (albastri ,imi place sa presupun),intensi,o gura strambata de un ranjet la fel de prostesc ca al meu.
-Si,cu ce treaba prin vecini ?  mormai eu, un pic indispus.
-Faceam rondul de seara,chiar acum terminai cu un alt ..alt client. Tot gol. Ahh! cat iubesc sufletele goale ! Sunt asa bune de locuit . AI loc,si pot sa,mi intind picioarele cat vreau,asta presupunand ca as avea.
-Sper ca o sa ai buna crestere,ca macar sa te descalti inainte. Tocmai ce facui curat,stii,aspirator,matura,mop,ii spun ,uitandu-ma lung la ea.
Imi face cu ochiul (ala albastru intens),complice.
Ma asez incet. Somnul.. nu ratiunii,somnul inimii.  Undeva,in adanc,undeva..e o mica scanteie,sau poate doar o lumanare. Cred ca in cutia toracica,hmm.
Patul de gheata se deformeaza ,luand forma mea,cuprinzandu-ma ca o mama protectoare. Pffftt,patura,chibrituri..toate fara sens.  Pompa,merge tot mai incet..incet,e prinsa in gheata.

Odata, am iubit,schitez un zambet. Cu ochii larg inchisi,ma afund in mine,adanc..tot mai jos. DIncolo de molecule,de atomi..pana la substraturile fundamentale ale existentei.
E liniste. Sunt aproape nimic.Un nimic amorf,rece, nepasator si nemuritor.

ganduri de seara

A trecut mult timp.  Sau doar o clipa. POate nimic.Poate a trecut inapoi.
Uneori ,mereu,dorul ala de nemarginire,de tot,de a stii. Anii trec ,iar eu nu devin mai intelept vizibil. Inca nu stiu de ce,cum,catre unde.
Dar mereu aspir sa fiu mai mult decat sunt.
Fericirea.Ha,ce cuvant gol de sens mi se pare acum ! Unde e ? Poate in clipele din copilarie ? Da,acolo,cred ca era o parte. Se indeparteaza de mine ca o galaxie,vertiginos,pana cand mai percep doar o raza slaba,vaga...
  Doamne,tu principiu creator,idee,tot ce exista, da-mi putere sa accept ca sunt slab,prost,si efemer.Dar ESENTA MEA E PARTE DIN TINE.
Invata-ma sa gasesc fericirea in lucrurile marunte,sa fiu bun,sa nu mai .. sau nu.
Am inteles ! TU vrei ca noi sa gasim singuri drumul inapoi spre tine,spre starea aceea eterna,atemporala. De fapt, nu noi,ci TU iti lasi extremitatile sa gaseasca drumul spre centru. Noi suntem tentaculele principiului divin,aruncate in univers. Scantei din Tot ce exista,raspandite prin Creatie.
 Poate ca Oceanul auriu si,a trimis valurile in fizicalitate pentru a se explora pe sine insasi,devreme ce toata Creatia e DUmnezeu,dupa cum il numim noi. Desi as putea la fel de bine sa,i zic Energie cosmica infinita,Allah,Iehova,sau Stare perfecta de organizare a totului. La naiba,as putea sa,l numesc si Marius,si Andrei. In fiecare dintre noi exista o parte din El.Simt.SIMT. Intuiesc.
Dincolo de ratiune,EL e in mine, in tine, in noi.
E in tot. In fiecare piatra,frunza,pamant,e insasi substratul ce tine laolalta,creeaza, tot ce exista,oriunde,oricand.
Nu sunt religios,sau nu mai sunt. AM citit mult,am ascultat mult,si mintea mea e libera,ca un soim,dincolo de constrangerile si dogmele inventate de oameni. Nu,mi pasa de catolici,arabi,evrei,ortodocsi. Doar norme si sisteme inventate de oameni pentru a controla pe ceilalti oameni.
Dar cumva stiu. Tu,Cel ce ai creat totul,esti in toata Creatia,tu esti CREATIA explorandu-se,in continua dinamica. Uneori iti lasi parti din tine sa plece departe,si jos. Ne trimiti aici la periferia existentei,unde entropia e mare :)
Dar in infinita dragoste,ne vei astepta mereu,ne vei ghida inapoi spre perfectiune. Pentru ca ele,noi suntem ..TU. Noi suntem parte din tine.
Unii se intreaba : unde e Dumnezeu ? daca exista ,de ce nu se arata ?
Dumnezeu e aici. Peste tot.In tot. In fiecare atom,molecule,stea,galaxie. EL e totul .  Noi mergem prin DUmnezeu. Traim inauntrul Lui. Respiram continutul Lui. :)
Cred ca o analogie potrivita ar fi cu oxigenul din atmosfera. E peste tot,tot timpul.Incat de cele mai multe ori nici nu-l mai observam, nu-i percepem prezenta. Desi ne traim existenta practic invaluiti de el.
E nevoie de o transformare radicala in mintile noastre. Daca vrem sa evoluam spiritual. Stiinta e buna,inlesneste mult viata omului,dar cred ca exista praguri peste care doar stiinta sufletului poate trece.
Namaste

Iar am ajuns pe un tarm. Se vede treaba ca am o afinitate ce transcede realitatile pentru tarmuri.
Sunt niste locuri de unde poti incepe sau termina , la rascruce de vanturi,vorba nu stiu carui scriitor. Unde ai de facut alegeri radicale, poti alege calatoria pe mare.Sau mersul pe uscat. Statul pe tarm.Sau..innecatul,ha ha.
Ma uit in jur.Marea isi arunca valurile aurii,spre tarm.Mii de scantei aluneca pe ele.In jur ,lume multa. Oameni,mutanti,animale,societati,civilizatii,gunoaie,caini.. Inchid ochii si alung vocile. Toti dispar. Raman doar eu.
Tot ce am fost vreodata,tot ce sunt, e aici. Incotro s,o iau ?  Catre unde ? De ce ? Urasc momentele in care nu mai stiu,si in care singura baliza sunt convingerile mele,credinta. Credinta e un lucru minunat. Nu cea religioasa,sau poate si ea,insa mai mult credinta aia adanca,oarecum pagana ar zice unii,ce simti ca izvoraste din adancurile tale cele mai insondabile.
Ea imi spune ca exista un sens in Calatorie, ca nu traiesc degeaba. Imi da putere,ma ia de mana cand ma inpiedic,imi sopteste in noptile lungi ca nimic nu e in zadar..!
Deci,incotro .. ? Pe apa.. ? hmm, nu stiu sa inot,iar daca pluta facuta din perceptii se scufunda,o sa le tin companiei homarilor pe fund.
Pe uscat .. ? E o padure,o jungla,si desi nu mi,e teama de pericole,mi.e lene sa ma tot bat cu leii si cu sacalii. Daca as zbura.. ?? Acolo,sus,nimic nu te poate atinge,esti liber si singur,si la fel de nestiutor.
Imi deschid aripile de lumina si..  si nu..nu pot. NU POT! Sunt prea grele.Am stat atat printre viermi,noroiul mi s,a strecurat pana la nivel subatomic in tesuturi.
Numai daca as putea sa arunc invelisul asta greoi,sa fiu doar esenta ,spirit..!
Hai dobitocule,fii mai mult decat esti ..! Ridica.te ,uita tot ce ai invatat,si naste.te din nou ! Fii ceea ce trebuie sa devii! Lumina, nu gol. Bun, nu crud. Puternic, nu slab. 
Intr.un colt,un saman batran ma priveste cu ochi ingalbeniti de vreme. Tutunul din pipa, i,a lasat urme adanci pe fata.
-Nu incerca sa vezi plaja,uscatul,marea ca pe lucruri exterioare. TU esti tarmul,si marea,si vantul ! Creatia din tine,din fiecare din voi,e in continua transformare,dinamica,experimenteaza,se joaca. Nu incerca sa fii bun,sau rau..sunt notiuni pentru mintile reduse. Fii liber !
-Nu inteleg ce zici,ii arunc. Si apropos,daca toate astea sunt emanatii ale mele,tu cine esti ?
-Poate doar un batran ,sau o idee,speranta,sau nimic,ranjeste .
Sunt pe un tarm,undeva intr,o realitate. Arunc o piatra pe nisip. Valuri concentrice vibreaza usor,pana aproape de limita cu marea.

inertie

Credeam ca am revenit. Am revenit,dar..altfel,..altfel,dar mai ales,ALTFEL.
Eu sunt altfel,si desi stiam ca in orice secunda devin altfel,acum e diferit. Un altfel obosit,plictisit,uneori pe jumatate gol. Un altfel poluat de realitatea imediata si de balamucul din jur. Unul ce aparent, s.a innecat de ceva timp. Pe plan profesional,si..oarecum emotional.
In fine, sa revenim. La ce ?? La orice.
Nu mai reusesc sa ma vad. De afara spre inauntru.Daca nu ma vad, nu pot aprecia ce am devenit.
La naiba cu Romania asta de 2 bani jumate. Urasc politicienii,mincinosii,insectele si mocirla in care ma zbat de cand am revenit pe taramul pitoresc al tarii asteia,plina de mincinosi,corupti,saracie,hotie si badaranie. Epoca de piatra zici ca e aici,comparat cu alte zone.
Dar poate ca imbatranesc si de aia devin mai conservator,asa,mai nesuferit.  Uneori,mi.e teama ca,mai ales,am imbatranit degeaba.
Din fericire,momentele astea stiu sa le astup deseori. Cu acum, un acum  agitat,sau linistit,vag,sau plin de sens (sens pe naiba :) .
Calatoria continua.

bUm .

Eh..i,m back. SPer.cREd. aparent.Sau Nu. Mi,era dor sa scriu.Ceva.Orice.
Despre tot ce nu se vede,ce nu exista,sau poate ce exista.
E bine sa revii.