Iar am ajuns pe un tarm. Se vede treaba ca am o afinitate ce transcede realitatile pentru tarmuri.
Sunt niste locuri de unde poti incepe sau termina , la rascruce de vanturi,vorba nu stiu carui scriitor. Unde ai de facut alegeri radicale, poti alege calatoria pe mare.Sau mersul pe uscat. Statul pe tarm.Sau..innecatul,ha ha.
Ma uit in jur.Marea isi arunca valurile aurii,spre tarm.Mii de scantei aluneca pe ele.In jur ,lume multa. Oameni,mutanti,animale,societati,civilizatii,gunoaie,caini.. Inchid ochii si alung vocile. Toti dispar. Raman doar eu.
Tot ce am fost vreodata,tot ce sunt, e aici. Incotro s,o iau ?  Catre unde ? De ce ? Urasc momentele in care nu mai stiu,si in care singura baliza sunt convingerile mele,credinta. Credinta e un lucru minunat. Nu cea religioasa,sau poate si ea,insa mai mult credinta aia adanca,oarecum pagana ar zice unii,ce simti ca izvoraste din adancurile tale cele mai insondabile.
Ea imi spune ca exista un sens in Calatorie, ca nu traiesc degeaba. Imi da putere,ma ia de mana cand ma inpiedic,imi sopteste in noptile lungi ca nimic nu e in zadar..!
Deci,incotro .. ? Pe apa.. ? hmm, nu stiu sa inot,iar daca pluta facuta din perceptii se scufunda,o sa le tin companiei homarilor pe fund.
Pe uscat .. ? E o padure,o jungla,si desi nu mi,e teama de pericole,mi.e lene sa ma tot bat cu leii si cu sacalii. Daca as zbura.. ?? Acolo,sus,nimic nu te poate atinge,esti liber si singur,si la fel de nestiutor.
Imi deschid aripile de lumina si..  si nu..nu pot. NU POT! Sunt prea grele.Am stat atat printre viermi,noroiul mi s,a strecurat pana la nivel subatomic in tesuturi.
Numai daca as putea sa arunc invelisul asta greoi,sa fiu doar esenta ,spirit..!
Hai dobitocule,fii mai mult decat esti ..! Ridica.te ,uita tot ce ai invatat,si naste.te din nou ! Fii ceea ce trebuie sa devii! Lumina, nu gol. Bun, nu crud. Puternic, nu slab. 
Intr.un colt,un saman batran ma priveste cu ochi ingalbeniti de vreme. Tutunul din pipa, i,a lasat urme adanci pe fata.
-Nu incerca sa vezi plaja,uscatul,marea ca pe lucruri exterioare. TU esti tarmul,si marea,si vantul ! Creatia din tine,din fiecare din voi,e in continua transformare,dinamica,experimenteaza,se joaca. Nu incerca sa fii bun,sau rau..sunt notiuni pentru mintile reduse. Fii liber !
-Nu inteleg ce zici,ii arunc. Si apropos,daca toate astea sunt emanatii ale mele,tu cine esti ?
-Poate doar un batran ,sau o idee,speranta,sau nimic,ranjeste .
Sunt pe un tarm,undeva intr,o realitate. Arunc o piatra pe nisip. Valuri concentrice vibreaza usor,pana aproape de limita cu marea.

inertie

Credeam ca am revenit. Am revenit,dar..altfel,..altfel,dar mai ales,ALTFEL.
Eu sunt altfel,si desi stiam ca in orice secunda devin altfel,acum e diferit. Un altfel obosit,plictisit,uneori pe jumatate gol. Un altfel poluat de realitatea imediata si de balamucul din jur. Unul ce aparent, s.a innecat de ceva timp. Pe plan profesional,si..oarecum emotional.
In fine, sa revenim. La ce ?? La orice.
Nu mai reusesc sa ma vad. De afara spre inauntru.Daca nu ma vad, nu pot aprecia ce am devenit.
La naiba cu Romania asta de 2 bani jumate. Urasc politicienii,mincinosii,insectele si mocirla in care ma zbat de cand am revenit pe taramul pitoresc al tarii asteia,plina de mincinosi,corupti,saracie,hotie si badaranie. Epoca de piatra zici ca e aici,comparat cu alte zone.
Dar poate ca imbatranesc si de aia devin mai conservator,asa,mai nesuferit.  Uneori,mi.e teama ca,mai ales,am imbatranit degeaba.
Din fericire,momentele astea stiu sa le astup deseori. Cu acum, un acum  agitat,sau linistit,vag,sau plin de sens (sens pe naiba :) .
Calatoria continua.

bUm .

Eh..i,m back. SPer.cREd. aparent.Sau Nu. Mi,era dor sa scriu.Ceva.Orice.
Despre tot ce nu se vede,ce nu exista,sau poate ce exista.
E bine sa revii.

ganduri..

Senzualitate, atinge.ma cu aripa ta . Lasa.ma sa,ti sorb dulceata de pe buze,raurile din ochi, sa respir parfumul mainilor tale atat de fine.
 Esti totusi slabuta,cam ca in Dama cu Camelii.Ca O iubita distrusa de excese. Numai ca tu nu le,ai facut,cred. Te admir pentru taria ta,V.
Stii ca nu pot sta departe de aroma gurii tale ..! Inca de la inceput,a fost ceva. Ceva in tine,ceva in mine. Chemarea aia de dincolo de ratiune, inexorabila. Trebuia sa te sarut,sa te ating,sa te am ! Sau nimic nu mai conta..
Putinele minute,petrecute aproape, m.au intoxicat fara scapare,cu tine.  Emanatiile tale infinit colorate, ochii aia, buzele si limba ,saruturile acelea de parca ar fi fost ultima zi impreuna,guri ce,si pierdeau respiratia, au sapat in principiul meu santuri adanci,ce se cer regenerate de prezenta ta ..
Sincer, acest mare cretin care este edi, nu spera inca la revenirea din morti. Au trecut doi ani, doi ani lungi si mocirlosi,in care s,a zbatut intre SENS si NONSENS. ACUM E VIU ! Zambeste,ranjeste,viseaza,spera. Si mai spera sa nu se arda inca o data. Nu din nou.
Ma privesti fara sa zici nimic,cu ochii aia mari. Nu stiu ce e dincolo de ei.De obicei,stiu,imi place sa cred ca stiu sa citesc inauntrul oamenilor. Azi insa nu. Stiu insa ca ma placi mult.
Nu am nevoie de mai mult.  O sa fie bine,stiu asta. O stiu de fiecare data cand te lipesti de mine,cand ma saruti de parca ai vrea sa,mi sorbi sufletul..cand te lipesti de mine,facandu,mi capul sa vajaie..
Inca din preistorie,barbatii au fost asa vulnerabili in fata unei femei,dar totusi,ce avem noi,STIU ca nu a mai avut nimeni !
Vezi orizontul.. ? Se limpezeste,e albastru acum. Mai tarziu,se va rumeni,si seara ne va invalui usor cu anii ei. Indiferent ce vine, impreuna,vom fi bine,atata timp cat ne vom agata unul de altul.