Imi spusesera ca e sfarsitul.

Populatia indigena imi radea in nas,'inceput,sfarsit,e totuna,depinde de unde privesti. La scara cosmica viata ta se disipa doar pentru a elibera atomii ce te compun,si a permite spiritului sa evolueze' .

-Cred ca as vrea ca atomii mei sa ramana unde sunt,adica pe si in mine,ma auzeam mormaind. Participam mai cu voie,mai fara voie,la intrunirile lor pe muntele ala ce parea ca iese direct din ocean. Initiere,o numeau ei. Obiceiuri fara noima,eu.

Acolo am intalnit,o pe Ea. Sau poate era doar o umbra a unei asteptari. Imi amintesc cum statea intr,un colt, si ma privea cu ochii aia negri. Ceilalti nu ma priveau. Se adunau seara,si taceau.

Ce tampenie,imi ziceam,cum sa te aduni sa taci ? Ma foiam nelinistit,pentru ca niciodata nu fusesem prea rabdator. Erau atatea alte lumi de vizitat,experiente de trait,timpul era scurt.

Un saman batran ca pietrele alea,ma privi :

-unde te mai duci de aici ? Cand mai pleci ..oriunde ? Taci,pentru prima data in viata ta. Inchide ochii,astupa urechile,inchide gandurile. Aici nu ai nevoie de ele.

-nu cred ca inteleg,schitai un zambet. Cum sa fac toate astea? eu sunt gandurile mele. Ma durea ceva,pe undeva,si nu puteam sa identific sursa durerii.

-mori. Chiar acum. Insa clipa asta ti,a fost dilatata pentru a intelege.

-he,he,nenea,te inseli amarnic,te asigur ca mai viu n,am fost niciodata,ranji sfidator.

-de fapt, viu n,ai fost niciodata,zambeste amabil batranul. Sunteti inca atat de mici,voi umanii. Incercati sa categorisiti lumea dupa intelegerea voastra. Acum,taci . Inauntru.

Tac..si asa degeaba vorbesc. Degeaba traiesc,sau am trait,daca tot ce spune e adevarat. Oricat as incerca, nu vad rostul uneori. Sex,somn,mancare,serviciu,acasa,in oras,in bar..PENTRU CE ?

Tac.Am avut posesiuni materiale,prin munca si munca,insa am fost atat de privat de tot ceea ce conteaza. Nu cumva am gresit drumul undeva..? POate trebuia s,o iau spre nord. Nu mai stiu. Nu mai stiu atat de multe..

E liniste..in sfarsit ,liniste,dupa atatia ani de zgomot. Undeva, in mine,curge incetisor un parau de munte.Ii simt moleculele de hidrogen si oxigen..

Inteleg.Materia si energia sunt doar expresii ale unui substrat mult mai adanc..ma uit la toti oamenii ce au trait vreodata,ei, noi,suntem peste tot. Nu vii,nici morti,existam. Forma e atat de ne-importanta,insa peste tot sunt doar noi.

In dreapta, niste metale grele dintr.o proto-stea,aceiasi care sunt in oameni,in pomi,sau in aer. Caut esenta..unde e oare.. ?

-esenta e oceanul ala auriu din care am iesit toti,oricand si oriunde,mai aud un gand.Nu e al meu . Deschide.ti mintea posibilitatilor,e atat de simplu..

Sunt doar o picatura aurie ce se reintoarce in Marele Ocean.