Mai tii minte seara ,cand ne,am intalnit in gradina aia suspendata ?
Mi,am zis ca niciodata nu am vazut ochi asa calzi. Niciodata ,de atunci, nu am mai vazut. Imi lasasem covorul zburator undeva, intre etajul x si y. De fapt, mi se terminase benzina. Aveam inauntru un gol ce nu putea fi umplut decat cu carburantul specific.
Ieri,maine,niciodata se contopesc intr,o senzatie,mintea mea te reconstruieste de mii de ori,apoi te risipesti pe toate palierele gradinii. Nimeni nu stie sa ajunga aici,si totusi atat de multe lume o gaseste,involuntar.
Undeva,la un etaj inferior,lumea de abia se naste. MI se pare ca aud primii stra-pesti,cum ies din oceanul primordial,ceva alge aruncate ici si colo,si multe IDEI.
Materia inca viseaza la formele pe care le va lua. Eu inca visez,ca, intr,o viata viitoare ,voi fi fizic,si te voi intalni.
Mi se pare ca te vad undeva ,intr.un colt..! Ochii aia caprui i,as recunoaste si in imensitatea vidului cosmic. Tu esti,ma apropii si te iau de mana,sau asta as face,daca ai avea una.Sau daca eu as avea.
Imi zambesti vag, in timp ce te risipesti intr,una din miile de plante luxuriante. Intr,o buna zi, voi sti cum sa creez realitati,ai sa vezi,draga mea !
Intr,o buna zi vei vrea sa fii mai mult decat un principiu,si vei sparge bariera Primului Inceput ..!
Imi umplu rezervorul cu idei-combustibil,si pornesc prin Marele Vis,eu..Cuvantul.