nota : nu puteam sa las asta sa se piarda odata cu celalalt blog .
Inseamna ceva pt mine.
Intr,un tarziu,timp relativ si subiectiv chiar si pentru el, isi recapata constiinta de sine.Se intrupa din acelasi nisip al plajei,din moleculele de apa ale oceanului,din vazduh. Cu un efort de vointa,lua o forma umanoida si pleca in cautarea Ei.
Incerca sa ia contact cu Eternul. Cetatea sacra a Creatorilor insa nu mai exista.
Doar negru,vid mort unde inainte se faceau simtite spiritele confratilor sai.Se opri o clipa si privi in jur. Totul se schimbase.
Atinse usor stancile din jur,nisipul racoros al diminetii si zambi. Trecusera,din nou mii de ani de cand..de cand recrease lumea aceea stearpa si pe Ea.
Imagini vechi ii modificau efluviile mintii..acea ultima zi,cand REUSISE . Cand isi consumase intreaga energie modificand atomii planetei aceleia sterpe si construind umanoizii. Totul pentru un uman. Desigur ca trupul ei material pierise de mult,arhitectura oamenilor,acestor biete creaturi,era atat de fragila.
SI totusi, o Iubise. Stia asta. Si vazuse asta in ochii ei,atunci cand pe marginea nefiintei,spiritul lui se imprastiase in tot ce exista.ARE S,O CONSTRUIASCA DIN NOU. Gandul asta il ocupa incet-incet.
Niciodata nu mai simtise ca atunci.Uneori,cand paseau amandoi pe plaja lunga, nu se putea abtine sa nu priveasca cu mirare si bucurie creatura aceea mica,efemera si plapanda,care totusi il facuse sa inteleaga ca toate puterile demiurgice ale Creatorilor sunt fade in comparatie cu scanteia mica ce arde in umani.
Isi sustrase spiritul din noianul amintirilor si se disipa in astral.
Ea trebuie sa fie pe aici,principiul ei vital..Parasind lumea materiala,isi deschise aripile de fum si se arunca in raul negru al Forjei sufletelor. Se opri langa poarta prin care ele ieseau in lume,si privi. Nu mai zambea.Suflete deformate,anormale,cu emanatii neobisnuite,pluteau in dezordine.Instinctiv,simti. Ea,spiritul ei era acolo ! Trebuia sa o gaseasca. Altfel.,..Altfel totul era pierdut. Eternul se putea darama ca un zid de nisip,galaxiile topi,nu.i pasa.
Simti un vifor rece dandu.i tarcoale. Efluviile unei alte entitati ca si el. Totusi ceva nu era in ordine.
-Ah,tu erai Suroc ,zambi destinzandu.se. Celalalt Creator se intrupa aproape.
-Da, chiar eu,ranji celalalt,oarecum familiar. Ce onoare sa primesc aici pe cineva de calibrul tau,Zael.Vestea despre obsesia ta pentru umanoizi a facut ceva valuri in Etern.Si mai ales pentru un umanoid.-
Nu e o obsesie,zambi. Ce se intampla aici ?
-Nimic,rase celalalt. Stii,desigur,Eternul a fost distrus.Prea multi dintre noi isi murdareau spiritul cu creatiile lor. Creatorii paraseau cetatea eterna,preferand existente mizere,organice. Ultimul ordin dat de Triumvir este sa distrugem TOATA EXISTENTA.
-Nu! Nu poti face asta! .Stii la fel de bine ca spiritele lor vin din marea Sursa. Nu le poti distruge,niciunul din noi nu poate,de unul singur,striga Zael. Nu putea intelege de ce Triumvirul a dat asemenea ordine. Ei,care isi dedicau existenta organizarii si protejarii vietii,sa doreasca disparitia ei..
-Ha,ha,ha ! Desigur ca nu pot,arunca Suroc,insa pot distruge suportul material,si pot infecta spiritele lor,asa incat sa nu se mai poata individualiza. Ai venit dupa ea, nu ,Zael ? ranji celalalt. Cum dracu' te,ai putut lasa infectat de minciunile si visele prostesti ale bietelor furnici numite oameni ?
-De.ai stii ce putere exista in 'bietele furnici' , zambi Zael. Ei o numesc Dragoste. Eu am perceput,o ca pe exact ceea ce e. Forta subtila,misterioasa,ce da cu adevarat sens. Daca sunt infectat de ea, nu vreau sa ma vindec,Suroc.
Si acum da,mi.o !
-Nu. Ea,si toti ceilalti,de pe toate planurile existentei,nu va mai capata forma fizica nicicand. Va trebui sa ma omori,ranji draceste celalalt.Atunci am s,o fac,sopti Zael. Ce intorsatura urata luasera lucrurile. Simtea o vibratie straina in corpul sau astral. Nu putea concepe sa distruga o alta entitate inteligenta,el care creea viata.
-Suroc, lasa.ma s,o iau ,doar pe ea. Nu mai sunt stapanul meu.Celalalt, se risipi, intr.un hohot de ras, in mii de potentialitati. Zael isi descompuse principiul in toate spatiile-timpurile odata si.l prinse. Simtea ceva strain, corumpandu.i Purul interior,dar nu putea pierde. Nu acum.Nu inca! ..
Doua energii colosale se spargeau una in alta dincolo de planul material,se contopeau. Stia ca e doar o singura posibilitate de a distruge definitiv un Creator. Aceea de a,i distruge principiul vital,de fapt, ideea,sau vointa ce tinea laolalta toate legaturile spiritului sau.
Ei erau niste 'lentile' in care se concentra toate puterea creatiei din toate universurile. Unelte ale lui ''VREAU''.Isi focaliza toata energia si destrama legaturile ce tineau principiul lui Suroc, lasandu.si emanatiile sa atinga, hotarele planului cosmic..
Am gasit,o ! isi zise plin de speranta. Undeva, plutea usor un spirit.Ar fi recunoscut,o dintre toate . Isi intinse tentaculele mintii si o trase usor . Era timpul sa se reintoarca pe planeta aceea.Se reintrupa intr,un tarziu pe aceiasi plaja. Desi era obosit, mintea lui incepu deja sa construiasca atomii trupului ei. Metale grele,substante organice,aminoacizi, toate se organizau ca prin minune in configuratii specifice. Nucleele atomice isi atrageau electronii,ce se oranduiau cuminti pe straturile cuvenite,tesuturile,pielea..era gata.
Maine am s,o revad din nou,zambi el obosit, in timp ce ultimele legaturi si cele mai delicate se stabileau intre suflet si invelisul sau.Se disipa in vantul de seara si isi pierdu individualitatea.
Soarele se ridicase deasupra cetii ce inca mai staruia deasupra marii. Cativa pescarusi singuratici se avantau,plini de curaj in aerul diminetii.
Ceata se stranse ca pentru a da nastere vreunei creaturi mitologice. Si chiar era una patrunzand in planul material. Zael isi recompuse trupul biped,si se apropie de o cabanuta pe plaja.
Gandul ca avea s,o revada il facea nelinistit . Spiritul ei era acelasi de atunci ,si stia ca memoria sufletului nu poate fi stearsa,dar trupul era altul. Alta ratiune. Traise destul ca sa poata spune ca tiparele oamenilor nu pot fi prestabilite foarte precis. Intotdeauna apareau diferente,anomalii,sau variatii.
Se opri in fata usii. Bucurie,agitatie,agonie. Acum cand era atat de aproape, il durea parca mai tare. Intra usor. Pe un pat vechi, o feminina cu parul castaniu,lung. El zambi .Incercase sa se apropie cat mai mult de infatisarea ei originala.
Se aseza usor langa pat,si o atinse pe obraz.
-hei, buna dimineata,sopti. A trecut ceva timp.Ea deschise ochii.
-Neata si tie,oricine ai fi. Am sa las intrebarile pe mai incolo,am sa pastrez doar una : de ce imi pari atat de cunoscut.. ?,schita ea un zambet.
-o sa,ti reamintesti,ii stranse el mana. Acum odihne.,.. se opri.Ochii i se colorara in negru..,cunostea simptomele,ca si atunci.. pentru moment nu mai putu vorbi.Isi reveni cu un efort :
-scuza.ma ,te rog,ceata asta ,zambi cam stramb.
-Esti bine ? Hai sa ne plimbam.Ador senzatia nisipului umed sub talpi,ranji ea strengareste. Cu ocazia asta o sa ma pui la curent .De exemplu ,de ce nu,mi amintesc cine sunt,ce caut aici,cine esti.Petrecura intreaga zi impreuna. El prinse cu mare stangacie cativa pesti (desi ar fi putut sa.i aseze deja gatiti doar prin forta vointei),si improviza o masa frugala.
-Stiu ! Gata,stiu cine esti. Nicolas. Dragul meu Nicolas! Dar cum ?! Ai murit atunci..
-'a muri' e un cuvant foarte relativ, draga mea,zambi el . Nimic nu moare cu adevarat niciodata. Dar poate sa,si inceteze existenta intr,o anumita forma de organizare. Mi,a fost asa dor de tine.
-si mie ,rase ea si,i sari in brate. Dar acum esti aici. SI nu te mai las sa pleci.EL nu zise nimic. Sa.i spuna..? sa nu,i spuna ..? O lua in brate. Ce placut era parfumul parului ei. Ii povesti cate in luna si in stele.Memoria spiritului ei deja isi amintea totul.
-Eternul s,a risipit, dupa cate stiu ,sunt ultimul inca individualizat. Stii, eu o sa plec in curand, fata mea draga.
De ce ..? auzi o soapta ce.l atinse mai tare decat radiatiile celor mai puternici pulsari . Nu ! zise ea hotarat. Nu te las. Nu din nou.
-O sa fie bine,zambi el si o saruta pe tampla. Ii simtea sangele pulsand fierbinte.Pentru o clipa,simti iar golul ala,si intelese ca fusese contaminat. Suroc, nefericitule,ranji prosteste, te.ai lasat omorat ca sa nu vad ca m,ai corupt.Sa ne bucuram de ziua asta,isi zise in gand. Acum e Ea aici. Si e bine.
Era fericit. Dupa eoni de singuratate,ea era aici.Inca o data.Inca o data invinsese destinul,desi doar temporar.Seara se lasa usor peste ei,doua mogaldete pierdute pe o plaja, undeva intr,un sistem solar, undeva intr,un univers..Intr,un tarziu,ea adormi.
E timpul,isi zise Zael. Scanteia creatiei se stingea in el.Fusese corupt de viforul nefiintei. Inca o data ma pierd, schita un ranjet. O duse in cabana,o aseza pe pat. Era frumoasa.
Iesi. Batea vantul. Inchise ochii,si respira adanc.
Apoi se pierdu in cele patru zari.
