Imi spusesera ca e sfarsitul.

Populatia indigena imi radea in nas,'inceput,sfarsit,e totuna,depinde de unde privesti. La scara cosmica viata ta se disipa doar pentru a elibera atomii ce te compun,si a permite spiritului sa evolueze' .

-Cred ca as vrea ca atomii mei sa ramana unde sunt,adica pe si in mine,ma auzeam mormaind. Participam mai cu voie,mai fara voie,la intrunirile lor pe muntele ala ce parea ca iese direct din ocean. Initiere,o numeau ei. Obiceiuri fara noima,eu.

Acolo am intalnit,o pe Ea. Sau poate era doar o umbra a unei asteptari. Imi amintesc cum statea intr,un colt, si ma privea cu ochii aia negri. Ceilalti nu ma priveau. Se adunau seara,si taceau.

Ce tampenie,imi ziceam,cum sa te aduni sa taci ? Ma foiam nelinistit,pentru ca niciodata nu fusesem prea rabdator. Erau atatea alte lumi de vizitat,experiente de trait,timpul era scurt.

Un saman batran ca pietrele alea,ma privi :

-unde te mai duci de aici ? Cand mai pleci ..oriunde ? Taci,pentru prima data in viata ta. Inchide ochii,astupa urechile,inchide gandurile. Aici nu ai nevoie de ele.

-nu cred ca inteleg,schitai un zambet. Cum sa fac toate astea? eu sunt gandurile mele. Ma durea ceva,pe undeva,si nu puteam sa identific sursa durerii.

-mori. Chiar acum. Insa clipa asta ti,a fost dilatata pentru a intelege.

-he,he,nenea,te inseli amarnic,te asigur ca mai viu n,am fost niciodata,ranji sfidator.

-de fapt, viu n,ai fost niciodata,zambeste amabil batranul. Sunteti inca atat de mici,voi umanii. Incercati sa categorisiti lumea dupa intelegerea voastra. Acum,taci . Inauntru.

Tac..si asa degeaba vorbesc. Degeaba traiesc,sau am trait,daca tot ce spune e adevarat. Oricat as incerca, nu vad rostul uneori. Sex,somn,mancare,serviciu,acasa,in oras,in bar..PENTRU CE ?

Tac.Am avut posesiuni materiale,prin munca si munca,insa am fost atat de privat de tot ceea ce conteaza. Nu cumva am gresit drumul undeva..? POate trebuia s,o iau spre nord. Nu mai stiu. Nu mai stiu atat de multe..

E liniste..in sfarsit ,liniste,dupa atatia ani de zgomot. Undeva, in mine,curge incetisor un parau de munte.Ii simt moleculele de hidrogen si oxigen..

Inteleg.Materia si energia sunt doar expresii ale unui substrat mult mai adanc..ma uit la toti oamenii ce au trait vreodata,ei, noi,suntem peste tot. Nu vii,nici morti,existam. Forma e atat de ne-importanta,insa peste tot sunt doar noi.

In dreapta, niste metale grele dintr.o proto-stea,aceiasi care sunt in oameni,in pomi,sau in aer. Caut esenta..unde e oare.. ?

-esenta e oceanul ala auriu din care am iesit toti,oricand si oriunde,mai aud un gand.Nu e al meu . Deschide.ti mintea posibilitatilor,e atat de simplu..

Sunt doar o picatura aurie ce se reintoarce in Marele Ocean.

pleaca! vino..

Si ce vom face ?
Vocea ei calda,plina de inflexiuni cancerigene,imi patrundea porii,dizolvandu,se undeva dincolo de bariera celulara.  Ma ascundeam dupa fumul unei tigari de proasta calitate,desi inima mi se oprise in gat ,inca o data.
-Nu stiu,articulai cu un efort,vom vedea. Important e sa fim impreuna, nu ? Restul sunt detalii,si stii ca niciodata nu o sa renunt !
-Nu ,nu sunt detalii.Mai e un el. NU pot sa,l las asa,ce o sa se faca ?
-Dar eu ce o sa ma fac ,viperino ? Vii,ma ametesti din nou,si apoi imi tai craca de sub picioare. Iti face vreo placere asta ?
Ma doare ceva. I,as urla ca sunt in agonie de atata timp,ca, si cu ea,si fara ea ard ca un chibrit cretin,ca as lua.o de mana si as fugi undeva! Ma multumesc sa ranjesc amar. Ce fel ciufut de sinucigas mai sunt si eu. Stiu ca nu o voi ierta niciodata,si totusi tanjesc dupa o atingere de,a ei. Desi o sa,l vad pe el, un nevinovat idiot banal,atingand ce o data a fost numai al meu.
-In tot cazul o sa continuam sa vorbim,arunca ea. Vom vedea. De,ai stii cat am plans dupa tine..
Trec iar eoni fara numar. Alta seara,alt local.
-Nu mai vreau sa ne vedem. Nu te mai iubesc. Sa nu ma mai cauti! Stii ca niciodata nu putem fi doar amici.
Ma apuca un ras dracesc. Hahaha! e hilar ,ce piesa dramatica jucam noi aici ! Ma opresc la fel de brusc si tac.Cred ca n,am tacut niciodata asa de adanc. Refuz sa joc intr,o telenovela de prost gust. Sunt prea vanitos pentru a implora. Cerul se coloreaza iar in visiniu..
-pana la urma,esti doar o scumpa taratura, nu ,iubito ? zambesc . De mine nu ti,a pasat atat. Poti sa urli ca ai plans,si ca n,ai iubit pe nimeni asa. MINTI. Altfel nu faceai pe buna samariteanca aici,jucand pentru mine cel mai prost si de duzina rol din viata ta!  Ah, de.as putea scoate radacinile alea toxice pe care mi le,ai implantat odata ..!
Fantoma ei dispare.. E liniste.Dar nu linistea pacii interioare,ci linistea dezmembrarii eu,ului meu. Eu,ului bun. Incet-incet,raman o cochilie goala si arsa de vanturi intunecate.
Dar nimic nu e pierdut, niciodata. Candva, o sa fiu iar eu ,ala de demult. TREBUIE.

poveste de noapte

Nu stiam de ce din cand in cand, un cutit nevazut mi se infigea viclean in piept.
A dracu' ironie, imi ziceam cu un ranjet amar, eu care infig cutite curat,rapid,si fara remuscari,sa fiu atacat de mine insami.
Era a mia 'selectie ordonata', cum imi placea sa o vad. Vantul noptii,fugar ratacit, ma lovea cu ace reci. Un client necunoscut vroia ca Dl. X sa mearga cuminte spre alte lumi. Stiam cu mult inainte itinerariul,obiceiurile,si legaturile inter-umane ale exemplarului X.
Pentru mine,toti erau exemplare dezordonate asezate de o mana uriasa intr,un mediu haotic,simple masinarii organice ce respirau,se inmulteau,si poluau.
Eh ,in noaptea asta va fi cu una mai putin,imi zisei linistit si totusi cu tampla plina de sange negru si cald.
Ca de obicei, X isi facea plimbarea prin parcul din fata.Se apropia,ma apropiam. Incercam sa,i ghicesc trasaturile fetei, nu ma interesa de obicei aspectul victimelor mele.Simteam cum fervoarea aia neobisnuita,negrul ce,mi astupa umanitatea se ridica ca un zid in apropierea sarbatoarei DISTRUGERII.
Eram aproape unul langa altul. Totul se linistii inauntrul meu si afara,vantul se potoli,parca in asteptare. Cu o precizie de mecanism,lama arcuita descrie un semicerc perfect,si taie legaturile organice ale individului cu lumea.
Nu apuca sa horcaie,capul ii cazu pe spate si sangele porni suvoi. Ce liniste,imi zic,contempland cu un zambet masa acum amorfa de carne. Vantul se porni iar,alunecand printre firele de iarna mirosind a vested si a carne.
Ochii goi de orice deschis se injectara a sarbatoare. Privesc luna mare ce,si arunca praful peste noapte. Creatie sau distrugere, is the same. Asta e regatul meu,am puterea de a hotara soarta viermisorilor calzi si plini de vise,sperante,si frustrari!
Ma ridic usor si ma indepartez. Tampla inca imi pulseaza usor. Aprind o tigara,si fluierand a paguba,probabil,simt nevoia acuta sa beau ceva. Imi recompun o figura normala,si intru in primul bar.Mi,e indiferenta zona,si bastinasii.
Cer un whisky,si arunc o oarecare privire in jur. La bar,cativa ratati de circumstanta,niste tarfe,si un barman cu fata de rechin-ciocan. Beau din 2 gaturi,si ies. Din spate,se aud pasi,repezi si mici,probabil o tarfa beata. Instinctiv,ma pregatesc,fara a schimba ritmul degajat al pasilor.
-hei,tu, ce e cu tine pe aici la ora asta, aud o voce subtire,copilaroasa. Trece usor pe langa mine si se opreste sa ma priveasca. 1. E femeie . 2. tanara,aproape adolescenta. 3. imbracata neglijent,dar curat,cu siguranta nu un container,cum imi place sa alint vagaboandele de 2 bani.
- Vroiam sa vad daca noaptea, aleea asta e mai lunga decat ziua,ranjesc.
Ma priveste un pic cu niste ochi mari si cafenii :
-Nu stiu daca e mai lunga,dar mai lata sigur e! Ai observat cum se alungesc umbrele noaptea ? Daca te uiti mai atent, o sa vezi ca si trotuarul o cam ia la fuga,se intinde ca o guma de mestecat,imi arunca fetita cu un zambet. Apoi,repede :
-De ce faci rau oamenilor? . Observ ca are vocea un pic ragusita.
Trec peste surprinderea ce dura 2 secunde,si zambesc :
- Defineste 'om' . Nu stiu de ce ,dar nu simt nevoia sa menajez creatura asta delicata ce as putea,o rupe cu mana.
-Oameni,eu,tu,suflet,vis,si durere,veselie,esenta de stele,gunoi,negru,alb,copii ai Totului.
-Eu nu sunt om. Sunt doar un instrument in slujba unor forte ce apasa cu potentialitatea lor peste animalutele astea. Tu esti un animalut.Unul mic si suficient de neinsemnat.
Zambeste enigmatic si,mi arunca cutezator :
-Nu mi,e frica de tine,sa stii!
-Bravo, o sa.ti dau o medalie,cand ma apuc sa torn bronzul in forme. Privesc mai atent figura aceea ovala,cu ochii mari de tot. CINE E ? De unde stie ce fac,credeam ca masca mea e imbatabila.
-Esti urat,si negru,si plin de mocirla, zambeste din nou. Ma enerveaza zambetul ala. E insinuant. Simt cum smoala ce,mi alearga prin vene incepe sa se agite.
Ce curaj are bucatica asta de sange,apa,si tesuturi sa,mi vorbeasca asa.
-Daca stii atatea,stii si ca as putea sa,ti intrerup conexiunea cu visele,si praful de stele,si celelalte aberatii ale tale inainte de a apuca sa,ti termini ranjetul ala sfidator,ii arunc,cu ochii plini de visiniu.
-Desigur,insa asta nu te va face mai fericit,si nici mai puternic,ma priveste fix. Nu plec privirea,insa merg mai departe. Ramane pe loc,ii simt privirea in spinare. Cu un efort de vointa imi pastrez pasii ordonati. Ma opresc. E inca acolo. Nu stiu ce drac batran ma pune sa o intreb cum se numeste. Imi raspunde : Domnisoara Medeea X, fata unui anume tip renumit in oras,adauga cu orgoliu, Domnul X.
E fata lui X,ce zace si ingrasa pamantul din parc. Analizez repede. Daca o las sa scape,stie ce fac, mi,a vazut fata, o sa descopere in cele din urma ca tatal ei e cam ..rece. As putea sa o omor acum. Simplu si repede. Ca pe un pui slab si nesuferit,ce pune multe intrebari.
Totul e pregatit,lama aluneca supusa,insa DECIZIA INTARZIE sa apara . Stau blocat ca o statuie in mijlocul aleii. Nu inteleg. Nu inteleg DE CE. Sa fie zambetu ala compatimitor ? Curajul ?
Smoala pulseaza repede prin mine. STIE CE FAC,SI NU FUGE. DE CE NU FUGE ? De ce se incapataneaza sa stea acolo si sa zambeasca ?
Ca intr,un vis, pentru prima data dupa eoni, ma indrept spre ea si,i soptesc :
-Tatal tau nu mai e. EU l,am omorat.
Nu mai zambeste. Se repede ca o felina, si.i simt unghiile cum imi cresteaza pielea gatului. Apoi dintr,o data,se potoleste brusc :
-E timpul sa termini cu VICTIMA. Zambeste si se indeparteaza incet.
E tarziu. Stele incep sa capete stralucirea aia pe care doar apropierea diminetii o poate da. Merg fara sa vad unde, si ultimele ei cuvinte imi rasuna in urechi "sa termini cu victima", sa termini cu victima, sa termini cu...
Ajung la marginea orasului. CEVA se schimba, imagini necunoscute,dar totusi familiare,imi invadeaza retina. Sunt ale mele,ALE MELE..! Un 'eu' ciudat,de demult,zambeste,ce de albastru.. Ochii mi se impainjenesc ,ceva cald curge pe fata mea.
 Cu un ultim efort, negrul isi arunca mantaua sangerie peste mine. Ridica,te canalie,esti puternic,esti judecatorul vitelor astora cu sange cald! Buzele vinete dezvelesc caninii stravezii,aproape pana la rupere. Pielea se crapa intr,o contorsionare muribunda. TRebuie sa OMORI VICTIMA..VICTIMA.. CRIMINALUL SI VICTIMA sunt EU ! eu,EU,..EU ! Eu sunt boala,nu cura. Eu..sunt inversul !
In sfarsit, nu mai doare.. zambesc cu buzele crapate,un alt eu ,de dincolo de timp, ..eram bun odata,trebuie sa fi fost ! era si o ea, o feminina, una singura.. E liniste. 
Se lumineaza de ziua. In departare,mii de oameni, probabil se trezesc acum,zambesc stramb. E TIMPUL.
Ridic putin capul,si mai vad o raza de soare cum se cuibareste intr,o picatura din iarba. O singura miscare perfecta a lamei curbe.

Nu,i asa ca luna e uneori mov ?

Se uita la mine cu ochii aia albastri.

Tac. Uneori nu stiu ce sa spun. Sau nu vreau.

Adie vantul..usor de tot,ca o parere. Cuprind cu privirea tarmul asta necunoscut

. Nu stiu unde m,a adus coconul meu spatio-temporal. E ca un test de fiecare data. Ma transporta si ma arunca in cate o realitate,apoi dispare. Pana cand inteleg.

 Acum aceasta ea ma intreaba ceva. Oare am mai intalnit,o ? Sau e ,de fapt,aceeasi ea risipita in toate lumile ?

-Luna nu e mov ,ii arunc dintr,o data intepat. Cine esti ?

Zambeste. Ma asez pe nisipul inca fierbinte. Valuri,vin ,unul dupa altul,imprastiindu.se pe plaja. Oare aici ce trebuie sa invat..?,ma intreb. Oare nu cumva scopul calatoriei e sa ma invat pe mine ?

Se aseaza langa mine si tace,la randul ei. Ma enerveaza albastrul ala scanteietor din ochii ei.

-De fapt,ce vrei de la mine ? ,o intreb.

-TU ce vrei de la tine ?

-Sa fiu mai bun decat sunt. De asta calatoresc.Sa invat.Sa inteleg.

Se rezeama cu capul pe umarul meu,si deseneaza ceva in nisip cu degetele.

Sunt obosit.Atat de obosit.. Ma intind pe nisip .

Azi nu mai vreau sa plec nicaieri.Sa explorez,sa vad. Azi vreau doar sa nu fiu. SI nu dau 2 bani pe ce culoare are luna. Nici pe femininele cu ochi albastri. Tarmurile sunt banale,si valurile supraestimate! Destinul o himera,si dragostea un moft. Duca,se dracu' toate enigmele din lume,oamenii si pestii cu 7 picioare !

Desi poate ca ar fi buna pentru o felatie incognito. Hm..prea mare deranjul.

-Nu stii cine sunt ? zambeste .

-Nu, si nu m,ar interesa nici daca ai fi tipa din reclama la pasta de dinti. Mi,e lehamite de voi femeile,desi sunteti bune pentru eliminarea tensiunii.

 Ce mama naibii,tot apareti ca un laitmotiv peste tot ? rad zgomotos.

Ma ridic ,si o iau la fuga. Departe de tot. Plaja se intinde pana la limita orizontului.

hai dobitocule,iesi din letargie ..!
bum..!
nu uita sa mai traiesti,sa mai simti,nu inca..!
bum..!
mai bucura,te de lucrurile alea de demult. ploaie,vant,aer,viu,familie,acasa !
nu fii bou..!
bum..!
uneori sunt asa o canalie. ma port urat cu cei apropiati. Raspund acid si rautacios. Ii fac sa sufere.  Apoi imi pare rau. Si totusi o fac iar.
Oare sunt rau pt k sunt nefericit ? Raspunde, javruta umana,striga..! Nu mai tine inauntru,macina..maldito veneno .
UNeori,as darama muntii, mi,as rupe pielea,si as arunca,o in vant.
Hahaha ! , nu,mi pasa. Oricum viata e un vis .

light

NU mai e Intuneric. Ating cu extremitatile constiintei mele tentaculare orizontul. Nu era nimic aici,decat intuneric si mort . Nu am invatat sa fiu un vulcan constructiv,decat cand am pierdut legatura cu centrul.

Imi trageam lava,din locuri urate,negre,lava murdara,bolborosind greu. La un moment dat si eu eram aproape transformat de ea . 

In unele zile ,intalneam vulcani mai mici,(poate nu stiti, si noi vulcanii mergem), sau doar simple gheizere,lacuri cu impresii de oceane, ce vroiau sa ma stinga.

Imi solidificam lava murdara,si o proiectam ca un scut. Puternic,si singur,si totusi atat de slab. Rataceam prin toate emisferele,aproape refuzand sa mai erup. La ce bun ..? Mereu se termina.In alta viata o sa fiu un munte maiestuos,un munte ZEN, cu zapada pe umeri. Sau macar un deal usor plin de brazi ..

Intr,o oarecare era, ai aparut tu. Ma uitam cu intelegere parinteasca,si nu fara un zambet in coltul..craterului, la tine. Tot un vulcan,insa unul diferit.

Plin de viata. Atat de plin de viata ! Lava ta nu era una fatala,desi acida.  

Te,ai asezat langa mine. Ziua eram ,de obicei,ocupati cu eruptiile,controlul lavei,si aruncarea cenusei vulcanice. Mereu ma provocai, ca a ta e mai ..cenusa decat a mea ! Mormaiam din toti versantii,si de obicei renuntam eu primul. Imi placeai. Lava ta era rosie si necorupta. Ii simteam parfumul emanatiilor,mai ales in noptile de vara. 

Uneori imi spui ca ne,ar fi bine daca ne,am contopi,si am deveni un singur vulcan. Daca as exploda in tine ..?! 

Tired. Dying.Fuckin' living. Nothing matters.
Totul e doar o nenorocita de piesa de teatru,pusa in scena de niste regizori nebuni,a caror singura scuza e ca sunt atotputernici.
Marionete.Tu,eu,every fuckin' one of us. Posesiuni,cariere,bani,gunoaie,prosti,genii, aberatii .
Nu ma atrage in lumea ta ireala,nu e plina de sens, e goala. Ca o tarfa de ghetou. Si nespalata,pe deasupra.
Niciodata fericiti,NICIODATA ! Mereu alergam,ne chinuim,obtinem,apoi iar fara sens.
Nu,mi tine predici ca fericirea se gaseste in lucruri marunte, poate iti merge cu vreo fetita plina de cosuri.  De ce dracu' sa ma reincarnez de mii de ori,de ce sa inteleg,sa percep experiente in fizicalitate,de ce sa fiu viu cand pot sa fiu mort ?!
Oricum nu e nici o diferenta enorma. Viul e doar un amorf scurtcircuitat. UN golem resuscitat cu curenti.
Ah,tu Lem, geniu cu adevarat ..! Cum slaveai tu neviul in povestile tale. Linistea lui .
Fa,ma un robot, da,mi apa-cuie de baut,  lasa,ma sa intru in oceanul tau sarat, sa ruginesc.
I,M SO TIRED..    Lasa,ti coltii sa,ti alunece in gatul meu,si arunca,ma in ploaia de nepasare.
Vreau sa privesc in gol, sa fiu in transa, sa nu vad decat mocirla care sunt,galgaiala ei groasa,si tulbure. .
AM murit,percepi  ? ..ma innec,e ceea ce vreau. Sau poate ca..poate, just poate..exista ceva..! Nu mai sunt sigur ca vreau sa mor .
Deschid ochii rosii ,si strig. Mut,dar strabate universul vibratiilor : NU !  MAI STAU ..!
Imi arunc pielea alunecoasa si neagra de sarpe ,si ma ridic. Nu am nevoie de aripi,sunt doar o creatura a mea. Pot face orice vreau.
Imi dezvolt antene fine,si plutesc in inaltimi. Poate ceva apare,sa.mi redea..sa,i redau..
Plutesc printre norii rumeniti. Soarele apune incet,aruncand ultimele raze pe cerul crepuscular al sufletului meu.. Stele mijesc,lumini. UNdeva in departari, lumini. AM sa ajung acolo odata,orice ar fi ..!
Ma inchid in coconul de matase,si adorm,dus de vantul de seara..