Mai tii minte seara ,cand ne,am intalnit in gradina aia suspendata ?
Mi,am zis ca niciodata nu am vazut ochi asa calzi. Niciodata ,de atunci, nu am mai vazut. Imi lasasem covorul zburator undeva, intre etajul x si y. De fapt, mi se terminase benzina. Aveam inauntru un gol ce nu putea fi umplut decat cu carburantul specific.
Ieri,maine,niciodata se contopesc intr,o senzatie,mintea mea te reconstruieste de mii de ori,apoi te risipesti pe toate palierele gradinii. Nimeni nu stie sa ajunga aici,si totusi atat de multe lume o gaseste,involuntar.
Undeva,la un etaj inferior,lumea de abia se naste. MI se pare ca aud primii stra-pesti,cum ies din oceanul primordial,ceva alge aruncate ici si colo,si multe IDEI.
Materia inca viseaza la formele pe care le va lua. Eu inca visez,ca, intr,o viata viitoare ,voi fi fizic,si te voi intalni.
Mi se pare ca te vad undeva ,intr.un colt..! Ochii aia caprui i,as recunoaste si in imensitatea vidului cosmic. Tu esti,ma apropii si te iau de mana,sau asta as face,daca ai avea una.Sau daca eu as avea.
Imi zambesti vag, in timp ce te risipesti intr,una din miile de plante luxuriante. Intr,o buna zi, voi sti cum sa creez realitati,ai sa vezi,draga mea !
Intr,o buna zi vei vrea sa fii mai mult decat un principiu,si vei sparge bariera Primului Inceput ..!
Imi umplu rezervorul cu idei-combustibil,si pornesc prin Marele Vis,eu..Cuvantul.

-Atatea apusuri si rasarituri au trecut peste mine.. bucurii,tristeti,extaz,pareri de rau..oare au avut vreun sens ? 

-Sigur ca au avut ,prostutule,toate contribuie la perfectionarea spiritului,experienta. Cum vrei sa ajungi cu marele Manitou,daca nu ai un spirit evoluat ? Zambesc. 

V,am spus vreodata ce galbena si frumoasa e luna uneori ??
Ma holbez la ea ca la un lucru nemaintalnit,si revin senzatii vechi : copilarie,mistic, odata priveam ca si acum,insa vedeam altfel.
Noaptea e extraordinara . Noaptea,orice e posibil. Chiar si sa mai visezi inca. Noaptea,anii nu inseamna nimic,iar timpul e doar o cocota inventata de pragmatici.
Bate vantul.. Gura mi se destinde intr,un ranjet larg. Nici nu stiu de ce. Ce aer auriu..imi amintesc,demult stateam noptile pe afara numarand stelele,si visand la zboruri intergalactice. Capul mi,era plin de capitani ce zburau la limita universului cunoscut,si trecand DINCOLO,regaseau iubirile pierdute,in alte universuri.. :)
-Unde dracu s,a dus edi ala ..?
-E inca inauntru,imi raspund tot eu,zambind. Dincolo de valul maturizarii,e inca acolo. Damn,e bine sa fii viu. Trag aer adanc in piept,ca pentru a pastra aroma asta inauntru,macar inca putin.
Am tigari,cafea,si placinta cu mere. Cine si,ar putea dori mai mult de atat  ?

- Atatea lucruri stiu si infinit atat de multe nu.. Traiesc,mor,iubesc,urasc.Oare toate astea au vreun sens ?
- (...raspuns indescifrabil...)

Uff,drace,ce desertaciune..! Undeva,in piept, o pompa din lemn putred imi trimite sangele verde prin arterele pline de molii. Ciclul de regenerare e complet,si.mi simt invelisul,din material organic,plin de rotite,mecanisme si arculete,ce imi sustin scanteia primordiala.
Ochii,desi nu vad nimic,sunt stereoscopici si la locul lor,probabil un fel de reminiscenta a unor timpuri de mult apuse,cand umanii inca erau atat conditionati de material.
Vreau o tigara ! A,am uitat,nu am unde sa o bag . Fanta aia a disparut de vreo 10000 de ani. Oamenii se hranesc prin fotosinteza acum. Ce pacat ..! Pentru o tigara,as renunta la procesele biologice,membrele din humus,si cele cateva rotite din lemn,uzat de seva.
Ma intalnesc cu altii. Ca si mine,isi trag anevoie ,radacinile prin pamantul reavan,pipaind cu extremitatile spatiul inconjurator. Nu ne vedem,insa ne percepem ca niste entitati vii.
De obicei,ne evitam,nu mai avem ce ne spune,iar fiecare are nevoie de propriul pamant,neinvadat decat de cateii-planta personali,tot un obicei fara sens acum,de cand criminalitatea a fost exclusa din materialul nostru genetic.
Odata,oamenii aveau sperante,imi amintesc. Visau la stele,la fericire. Notiuni demodate azi. Avem tot ce ne trebuie, nu..? ma mint. Nutrienti,spatiu,ziua ne bucuram de lumina soarelui,dar nu ca atunci,ci o percepem la nivel de particula ,cum ne incarca resursele.
Nu mai suport sa fiu doar o leguma rationala ! Sa ma hranesc,si sa,mi infig radacinile adanc,ziua,iar noaptea sa,mi strang frunzele de racoare.
Intr,o zi, o sa ma hotarasc sa RENASC. Sa arunc invelisul asta greoi, sa.mi tai radacinile,sa ma jupoi de atomi!
O sa,mi eliberez scanteia interioara,si o sa o las sa alcatuiasca un nou EU,unul de lumina, nu unul de pamant !  Intr,o buna zi, o sa fiu prima vegetala ce zboara spre stele..!
O sa incep chiar de azi. Imi tai o fanta pe fata,adun 3 frunze uscate,si fac o tigara.  Soarele e aproape de asfintit. Ranjesc din toate crengile,si fumez o tigara.

Coconul meu spatio-temporal s.a oprit. Iar sunt pe o plaja pustie.
Desi realitatile sunt locul meu de joaca,in toate esti prezenta TU.
Oare cum memoria sufletului transcede tot.. ?  Undeva,trebuie sa fi.
In Itaca,ai fost pe rand Penelope si vrajitoarea Circe,in Megalopolis ai fost tipa aia cu parul in toate culorile ce zbura printre blocurile de sute de etaje,in Sodoma,tarfa perversa ,a tuturor,si totusi..a nimanui. Nici macar a ta.
Te.am intrebat de ce faci asta,si mi,ai zambit.
Te.am gasit ! Te plimbi pe plaja,la ora asta matinala. Cativa pescarusi isi arunca tipetele in parul tau. Ma doare lipsa ta,sti ?
Desi te revad peste tot, nu esti..,nu vei fi niciodata a mea . Esti doar o naluca nascocita de mintea mea. O proiectie a unei fiinte ce a murit de mult. In bratele unui tehnician dentar.
Daca as avea un pic de curaj, te,as omora. Ca intr,una din povestile scornite de Mihail Drumes,iubirile mari cer finaluri tragice,haha..!
Gura mi se deschide intr,un ranjet amar,atat de amar,incat  prin vene imi curge acum sulf si pelin.
Ca de obicei,imi scot din buzunarul de la piept, o tigara ipotetica,si mi,o indes intr.o gura probabila.
Sunt doar o fantasma si eu..realitatile,toate universurile,durerile,bucuriile,implinirile ,fara dragoste, nu inseamna nimic.
Ma apropii si intind mana spre tine si dispari. Nu,dragostea nu iarta,si nu uita,si nu e altruista ! Dragostea e geloasa,si posesiva,si egoista. Vrea totul !
Undeva in ,larg,o DEconstructie. Ma indrept spre ea. Apa e doar o idee a unei vibratii. Ajung dupa secunde,sau luni,sau ani. Intru.
In holul enorm, Nimicul. Nu nimic,ca si lipsa a totului,ci insasi NIMICUL. Ranjeste din toate potentialitatile :
-in sfarsit,ai venit acasa,cuvantule. Te.am trimis demult intr.un vis.Imi place sa experimentez cu lucruri imposibile.
-huh..? intreb..cum ar fi ?
-realitatea.si viul. NU EXISTA ! tuna El. Delfini,planete,oameni,materie,dragoste,sex,doar niste aberatii ale mele,rade in hohote.Ganduri,nascocite din plictiseala. Aici totul incepe si totul se termina.
Si acum,o sa te reintegrez in oceanul de cuvinte. Nu vei mai fi tu ,ci ele,Noi.
-nu! nu vreau ..! Ce pentru tine e un vis,pt mine a fost REAL! Real,intelegi ? Nu ma intereseaza modul absolut,ci modul personal,subiectiv.
Ma prefac in fotoni,si fug oriunde,departe de aici..! In urma rasul lui dracesc inca se mai aude :
--hahaha..nu te poti ascunde de mine, Sunt peste tot. De fapt,EU sunt TOTUL.