s

-Am venit, aud o voce soptita,mieroasa. O aud cu toata pielea,ce se infioara usor la atingerea ei.
Simt ca nu e materiala,si totusi,palpabila la nivelurile adanci ale interiorului meu.
-Te asteptam,zambesc stramb, de mult nu te simtisem, sa-mi dai nonsens ,amaraciune,gol,si dor. Fa-ma din nou in imaginea ta,cretin privind cu ochii in gol,ranjind tot prosteste (NIMIC NU CONTEAZA. TOTUL E RELATIV SI FARA SENS).  Imi pregatesc spiritul de hibernat:
-Buun. Patura avem? Avem. Gheata avem..? Avem,ce ai uitat ca sub coastele tale stangi e fabrica aia de gheata ?  E veche,haraie,dar pistoanele tot culiseaza,aburii alearga prin tuburile ruginite,pompa porneste din a 3-a.
-Inainte erai mai putin prevazator,ranjeste Ea. Cand veneam,te puneai frumusel in iglu-ul tau interior,gol,pe podeaua de gheata.
-Deh, nevoia te invata,ii arunc. Ma cam tragea la sale toata umezeala aia,haha !  Ha..hmm,ma uit la ea. Cum naiba imi apare mereu altfel ? Acum e stravezie,ca un abur .Pe o fata potentiala lucesc doi ochi (albastri ,imi place sa presupun),intensi,o gura strambata de un ranjet la fel de prostesc ca al meu.
-Si,cu ce treaba prin vecini ?  mormai eu, un pic indispus.
-Faceam rondul de seara,chiar acum terminai cu un alt ..alt client. Tot gol. Ahh! cat iubesc sufletele goale ! Sunt asa bune de locuit . AI loc,si pot sa,mi intind picioarele cat vreau,asta presupunand ca as avea.
-Sper ca o sa ai buna crestere,ca macar sa te descalti inainte. Tocmai ce facui curat,stii,aspirator,matura,mop,ii spun ,uitandu-ma lung la ea.
Imi face cu ochiul (ala albastru intens),complice.
Ma asez incet. Somnul.. nu ratiunii,somnul inimii.  Undeva,in adanc,undeva..e o mica scanteie,sau poate doar o lumanare. Cred ca in cutia toracica,hmm.
Patul de gheata se deformeaza ,luand forma mea,cuprinzandu-ma ca o mama protectoare. Pffftt,patura,chibrituri..toate fara sens.  Pompa,merge tot mai incet..incet,e prinsa in gheata.

Odata, am iubit,schitez un zambet. Cu ochii larg inchisi,ma afund in mine,adanc..tot mai jos. DIncolo de molecule,de atomi..pana la substraturile fundamentale ale existentei.
E liniste. Sunt aproape nimic.Un nimic amorf,rece, nepasator si nemuritor.

ganduri de seara

A trecut mult timp.  Sau doar o clipa. POate nimic.Poate a trecut inapoi.
Uneori ,mereu,dorul ala de nemarginire,de tot,de a stii. Anii trec ,iar eu nu devin mai intelept vizibil. Inca nu stiu de ce,cum,catre unde.
Dar mereu aspir sa fiu mai mult decat sunt.
Fericirea.Ha,ce cuvant gol de sens mi se pare acum ! Unde e ? Poate in clipele din copilarie ? Da,acolo,cred ca era o parte. Se indeparteaza de mine ca o galaxie,vertiginos,pana cand mai percep doar o raza slaba,vaga...
  Doamne,tu principiu creator,idee,tot ce exista, da-mi putere sa accept ca sunt slab,prost,si efemer.Dar ESENTA MEA E PARTE DIN TINE.
Invata-ma sa gasesc fericirea in lucrurile marunte,sa fiu bun,sa nu mai .. sau nu.
Am inteles ! TU vrei ca noi sa gasim singuri drumul inapoi spre tine,spre starea aceea eterna,atemporala. De fapt, nu noi,ci TU iti lasi extremitatile sa gaseasca drumul spre centru. Noi suntem tentaculele principiului divin,aruncate in univers. Scantei din Tot ce exista,raspandite prin Creatie.
 Poate ca Oceanul auriu si,a trimis valurile in fizicalitate pentru a se explora pe sine insasi,devreme ce toata Creatia e DUmnezeu,dupa cum il numim noi. Desi as putea la fel de bine sa,i zic Energie cosmica infinita,Allah,Iehova,sau Stare perfecta de organizare a totului. La naiba,as putea sa,l numesc si Marius,si Andrei. In fiecare dintre noi exista o parte din El.Simt.SIMT. Intuiesc.
Dincolo de ratiune,EL e in mine, in tine, in noi.
E in tot. In fiecare piatra,frunza,pamant,e insasi substratul ce tine laolalta,creeaza, tot ce exista,oriunde,oricand.
Nu sunt religios,sau nu mai sunt. AM citit mult,am ascultat mult,si mintea mea e libera,ca un soim,dincolo de constrangerile si dogmele inventate de oameni. Nu,mi pasa de catolici,arabi,evrei,ortodocsi. Doar norme si sisteme inventate de oameni pentru a controla pe ceilalti oameni.
Dar cumva stiu. Tu,Cel ce ai creat totul,esti in toata Creatia,tu esti CREATIA explorandu-se,in continua dinamica. Uneori iti lasi parti din tine sa plece departe,si jos. Ne trimiti aici la periferia existentei,unde entropia e mare :)
Dar in infinita dragoste,ne vei astepta mereu,ne vei ghida inapoi spre perfectiune. Pentru ca ele,noi suntem ..TU. Noi suntem parte din tine.
Unii se intreaba : unde e Dumnezeu ? daca exista ,de ce nu se arata ?
Dumnezeu e aici. Peste tot.In tot. In fiecare atom,molecule,stea,galaxie. EL e totul .  Noi mergem prin DUmnezeu. Traim inauntrul Lui. Respiram continutul Lui. :)
Cred ca o analogie potrivita ar fi cu oxigenul din atmosfera. E peste tot,tot timpul.Incat de cele mai multe ori nici nu-l mai observam, nu-i percepem prezenta. Desi ne traim existenta practic invaluiti de el.
E nevoie de o transformare radicala in mintile noastre. Daca vrem sa evoluam spiritual. Stiinta e buna,inlesneste mult viata omului,dar cred ca exista praguri peste care doar stiinta sufletului poate trece.
Namaste