tu ..

Am gasit ceva..! ,mi.am zis cand te,am vazut prima data. Ceva ..altfel decat ce intalnisem,inedit,pasionant,o mica scanteie.
Impiedicat cum sunt,am fost aproape de a te pierde cand inca nici nu te aveam,si totusi tu,TU, ai vazut ceva in mine,ceva ce te,a facut sa.mi acorzi o sansa. POate ciudatenia mea,ascunsa in banalitate,sau poate artificiile tale au simtit flacarile mocnindu.mi prin vene.
Mi,ai zambit,si m,ai tras cu tentaculele tale din mlastina ultimilor ani. Nu puteam sa,ti descriu ranjetul cretin ,radiant ce,mi deschidea orizonturi nesperate..
Nu stiu de ce tocmai TU. As fi putut avea lumanari stinse,lanterne ruginite,sau chibrituri umede. Dar nu le,am vrut.
Stii si tu ,nu poti accepta lumina daca nu este Lumina ta. Am simtit ca tu poti fii. Sper sa fii. Am nevoie sa incerci.
Buzunarele imi erau goale de substanta,rasucite de vant.
Buzele imi erau arse de o mie de focuri nestiute,spiritul ,doar un bolovan amorf.  Eram rau,prost,si toata cunoasterea nu a putut sterge un simplu fapt : fara dragoste,suntem doar forme ciudate,absente,umbre !
Acum ard pentru tine. Imi arunc tot hidrogenul intr,o reactie termonucleara ce poate insemna si inceputul si sfarsitul. Da,mi heliul tau ..!


Pentru V.

De cand ma stiu,am stat agatat de o ramura.
Cand m,am individualizat,eram mic,verzui,si imprejurul meu ,creaturi uriase cu aripi,bazaiau de zor, intrand in placentele noastre,pe care umanii le numesc flori. Atat de primitivi oamenii astia.Nu se nasc ca noi,cu cunoasterea speciei,transmisa din radacina primordiala.
Imprejur,alti frati de,ai mei,inmugureau in razele soarelui .Toti sarbatoreau lumina Sursei cele mari. Noaptea, ne vorbeam susotind,si primeam vantul prin toti porii.
Au trecut zile,nopti..incet,incet,ne apropiam de maturizare. Din ghemotoacele mici ,verzi,ajunsesem niste fructe pline,galbene.
Uneori,cate un frate ne parasea,pentru a merge in ultima calatorie. Ii simteam cum se dezlipesc si cad pe pamant. Ne puteam atinge toti cu emanatiile verzi ce ne procurau hrana. Cand ne era frica, ne strangeam unii in altii,si ne luam ramurile in brate.
Zilele treceau repede,se facea din ce in ce mai frig.. Ramasesem printre cei mai vechi ce inca rezistau pe ram. Multi confrati cazuti deja se reintegrasera in pamant.
In unele zile de toamna tarzie,inca mai percepeam auriul razelor pe piele,incercand,poate,sa retin ceva din caldura lor.
Prima zapada ne,a luat pe neasteptate. Ramasesem singurul ce inca se incapatana sa nu cada de pe ramul gol,si inghetat. Ea, plecase .
Mereu credeam ca va sta alaturi de mine,credeam ca am sa pot impiedica ruperea legaturii. Insa,pana la urma,un fruct e doar un fruct,zambesc aiurea..
SI eu totusi,inca sunt aici,dovada ca daca vrei suficient de mult..en fin, nici nu mai conteaza. Uneori ninge,si coaja mi se  acopera cu cristale de gheata. Mi,e frig,si totusi inca sunt aici,zgribulit, nu renunt ! O sa vina din nou primavara,stiu asta..trebuie sa rezist.
Au trecut doua luni. Am inteles. Rasarituri,apusuri,frig,vant.. sunt reci si straine. Rostul lucrurilor e sa se termine.Nu mai vreau. Odata,din mine,vor iesi alte tulpini. Eu nu mai vreau sa fiu doar un fruct singur. Ma arunc in jos,si cad in zapada,undeva intr,o livada, eu..Marul.

liniste

E liniste. Nu stiu de ce imi place seara. Uneori ies in curte,ca asta seara si ascult. Ploua marunt.Cum ar zice batranii,miroase a toamna...
Ce placut sa auzi fosnetul pomilor,si picaturile de ploaie ..
Multe senzatii imi revin..spre nord cerul e luminat de oras,si conturul unui nuc din gradina se aseaza peste auriul ala intunecat. Am imbatranit,gandesc cu un zambet..
Atatea senzatii de deja vu,atatea amintiri,atatea vise,si totusi nimic concret . Atatea clipe,un munte intreg ,au trecut peste mine,rasarituri si apusuri, bucurie si gol. In seara asta ,insa toate sunt iertate. Ce placute clipe de copilarie.
De maine voi fi iar mare,si imbecil,vanitos,si indiferent.

reconversie

Tarziu. Nu suficient cat sa inchid larg ochii.Insa suficient ca sa simt apropierea.
E aici.Mereu a fost, si.i simt frunzele otravite cum mi se infiltreaza prin noptile fara punct de reper.
Iubitul meu vultur cu gheare de otel..ce mama dracu' cauti aici ?! Te,am eliberat mai demult,cand inca eram atat de conditionat de preocupari diferite.
Deschid incet ochii exteriori..o camera intunecoasa,un pat,un birou,si un scaun. Pe pat,un corp aproape viu,invelis greoi pentru principiul vital.AL MEU.
E aici. Ii simt ochii aia rosii pe piele. Il chem.Vine si se aseaza pe mana mea,k altadata. E ceva ciudat la el, nou.Isi scutura penele si ma fixeaza cu carbunii aia doi.
-nu mai ai nimic,croncane batjocoritor. Ti,ai taiat toate legaturile cu ceilalti. Si intr,o oarecare masura,chiar si cu tine. Ai oprit doar durerea,golul si raul. Acum vei fi una cu mine. A face rau,sau bine sunt doar notiuni produse de minti reduse. Mereu ati vazut lumea intr,o bipolaritate. A crea sau a distruge e acelasi lucru. Neimportant. Important e sa,ti joci rolul intr,o realitate relativa si in sine haotica.
-Ce ai patit ? il intreb ragusit. Tu erai nobil,si puternic,si echilibrat.
-Si acum sunt puternic.Mult mai puternic,sopteste ciocul otelit. Am calatorit in existente,variatiuni de realitati,si jocuri oarbe de principii antagonice.
Lasa,ma sa,ti arat. Si,si deschide aripile murdare,sangerii. Un moment ,apoi CONTACTUL.
Intuneric. Sunete ascutite,lumini ce sparg timpanele,alb,negru,rosu,se succed rapid. Entitati greoaie,sau forte megalitice imi injecteaza retina. Lumi ,creaturi monstruoase,zei,astre,legitati universale,se contopesc in ritmuri.Culorile rup sunetele in fractiuni mici,si apoi totul se reconverteste in ecuatii fara sens. NIMICUL e doar o alta expresie a TOTULUI.
''A nu fi'' se incolaceste ca un fel ciudat de inel al lui Moebius..acum e ''a fi'' . Bun ,rau..niste draci imi zambesc angelic si,mi citesc din cartile sfinte,iar sfintii se bat pe un ciolan de om.
Ma pufneste un ras dement . Ha,ha,ha.. ! Ce mama dracu' mai sunt si astea ,intreb vulturul meu funingit.
-Nimic altceva decat un JOC,ma priveste cu ochii transfigurati . Particule nebune,organizate de o minte infernala,colectii de atomi,sau de spirite,aruncate intr,o transformare continua si fara sens.
iNCEP sa inteleg. Sistemul e invechit. Nu exista bun,rau,lumina,intuneric,durere,bucurie. In apropiere,colectii intregi de atomi,se disipeaza,formand o noua constiinta. Furnici,oameni,extraterestrii ,draci,asteroizi,curve,pesti,oameni de afaceri,manguste,iepuri,munti,stele,nebuloase..toate sunt doar o partida de sah ale aceleiasi FORTE. uNEORI,se separa in 2 parti,cand una pierde,jocul se termina. Pentru a reincepe mai tarziu,intr,o continua transformare.
Mai apuc sa,i cer vulturului sa ma scoata de acolo. Mintea, mi, e arsa de contactul peste limita. Ochii mi se inchid larg,in sfarsit.
-Intelegi acum ,cate ceva, nu ? ma intreaba. Si pentru k oricum nu conteaza,am ales sa fac rau. O sa te injectez si pe tine,ranjeste in intuneric.
-Nu e nevoie, javruta idioata, soptesc cu alta voce.Deja sunt. Il ating usor,si se transforma in cenusa.
Ochii,ard mocnit ca doi carbuni,cand ies afara din tot ce sunt. Pe pat,doar un corp,aproape mort.

end of the journey

Mereu am urat sa astept.Nici macar acum,cand astept pentru ultima oara, nu.mi face nici o placere aparenta. In fata mea,oameni,sau poate iluziile lor,in spate,acelasi sir lung pana la orizont.
Scot o tigara mototolita si incerc sa o aprind. La naiba, iar n,am bricheta ! Un vecin slabanog si cu dintii galbeni, imi sopteste :
-aici, te vaiti de lipsa focului ? Imagineaza,ti focul si el va veni.E doar parte din tine.
Ma uit mai atent in mine. De fapt,cum am ajuns eu aici asa de repede ? Ieri eram vesel-trist,ocupat cu preocuparile mele marunte,si plin de o auto-importanta specifica cretinilor sau geniilor, (nu reusesc sa ma incadrez in a 2,a categorie),si mai ales viu.
He,he, licheluta, se pare ca cercurile concentrice ce formau existenta ta s,au destramat,imi zic ranjind prosteste. Acum sa te vedem.
-de fapt, unde mergem? , intreb uscatura cu fata de matura.
-de ce simti nevoia viscerala sa atribui o locatie fizica destinatiei ?,ma fixeaza.Mergem acolo,si aici,oriunde,niciunde. Peste tot.Oricand.
Tac. Nu mai am chef sa ma intretin cu individul. La orizont,lumini rosii si galbene,fum sau poate,ceata. Ceva imi loveste timpanul acut.Liniste.,e LINISTE ! Prea liniste pentru coada asta gigantica formata din toate tipurile de oameni ce au populat pamantul sau visele:prosti,genii,savanti,cretini,criminali,visatori. Oare eu in ce categorie intru ..?
Intr,un final,imposibil de definit in timp,ajungem in sfarsit la Poarta Tuturor Portilor. Doua lumini rosii inarmate cu glas si sabii ascutite de sunete,impart doua destinatii. Unele principii vitale merg spre o poarta,altele,majoritatea, raman prin imprejurimi. Cineva imi sopteste ca acestia din urma sunt destinati recapatarii unui oarecare invelis material si reluarii EXPERIENTEI. O data,de doua,de mii de ori.
Ajung si eu . SImt o nota muzicala cum ma adulmeca,ma atinge cu o vibratie necunoscuta,apoi se reintoarce in culoare.
-TU, simt vapai rosii, esti un specimen ciudat. Nu ai facut nimic sa INTELEGI in viata ce ti,a fost data,dar STII ca trebuie.Stii de ce voi umanii va duceti clipele,de ce nasteti,plangeti,radeti,asasinati si compatimiti. Dar nu ai atins. Ce sa facem cu tine ..?
O clipa de deliberare muta si rosul se aprinde :
-esti condamnat la NIMIC. Nici nu vei intra, nici nu vei ramane.
-macar dati.mi un foc,mai am o tigara si e pacat, ii arunc intepat.
-crezi ca tigara e ceea ce tii in mana ? rade strident un sunet dandu,mi tarcoale. Si aia e gura ce ai tu ? Crezi ca mai ai maini,si inima ? HA HA HA ! Umanii astia,biete furnici.
Ridic din umeri si ma intorc. Catre tot..catre MINE. Sunt doar o idee acum. O idee ce.si pierde silabele in vantul starnit din senin.

odiseea sobolanului

Era o zi senina. Ariciul nostru buclucas se pregatea de somn. Numai ca somnul era de ala batran,cu mustati,si mai dadea si din coada. Asteptase atat sa iasa din balta aia,balta de nesimtire specifica neamului sau.

Si acu' ca iesise,urma sa intre din nou,insa in burta elefantului siberian ce tocmai isi infipsese fildesii intr,o bucata posterioara a unui ornitorinc. Cum care ornitorinc ? Ala trecut de prima tinerete,ce.si ducea anii intr,un baston de bambus,furat de la un var panda.

Intr,o era ,treceam si eu pe acolo. Nu,mi amintesc unde ma duceam,desi ,ce naiba, nu e nevoie de o destinatie fixa atunci cand bati campii..la picior.

 As fi vrut sa le dau si pe carca,dar ajungeam doar la piciorul lor. Deh, nu eram suficient de inalt duhovniceste.

Si mergand eu prin balariile alea,ce se infigeau uneori in savana,alteori in pampas,sau in gheata,ma impiedic de o girafa ce scotocea dupa frunze prin nori. Imi trage gatoasa o copita de ma arunca in alta povestire !

Noroc ca m,am agatat de niste concepte abstracte cand ma tragea vantul spre Inapoi. Am ramas pe loc ,spanzurat undeva intre nicaieri si acolo..ca o musca intr,o panza de paianjen.

Scot o tigara dintr,un buzunar adanc sapat in piept,o aprind si trag un fum ..de ,de pofta,desigur. Poti sa ma duci unde vrei, insa sa nu,mi iei niciodata pachetul de tigari. Ia te uita.. ! He,he,he.. au si femei aici, in zona asta tampon (nu libresse). Life.s good. tigari ,femei,paianjeni,girafe..huh !

DIntr,o gaura in pamant, un bot iese incetisor. Pun mana pe o nuia,cu gandul sa pleznesc botul ala imediat ce iese,asa,just for fun,hhh .  Nu apuc,ca din spate ma musca de glezna o suricata. .aah! ..tu,ti mustatile tale de sobolan de savana ! Ma arunc din nou in fluxul probabilitatii si ma trezesc atunci.  Eu,ea..amandoi..e bine, numai ca masca i se cojeste si cade ca un praf. Era doar un golem urat si fara viata.Ea a murit. Eu am murit. UNeori pretind ca sunt viu. Uneori sunt o parte din ce eram. Gasesc o oglinda si ma privesc.

DIn ea ma priveste cu ochi indobitociti un soarece de stepa. Sunt doar o nenorocita de rozatoare.