poveste de noapte

Nu stiam de ce din cand in cand, un cutit nevazut mi se infigea viclean in piept.
A dracu' ironie, imi ziceam cu un ranjet amar, eu care infig cutite curat,rapid,si fara remuscari,sa fiu atacat de mine insami.
Era a mia 'selectie ordonata', cum imi placea sa o vad. Vantul noptii,fugar ratacit, ma lovea cu ace reci. Un client necunoscut vroia ca Dl. X sa mearga cuminte spre alte lumi. Stiam cu mult inainte itinerariul,obiceiurile,si legaturile inter-umane ale exemplarului X.
Pentru mine,toti erau exemplare dezordonate asezate de o mana uriasa intr,un mediu haotic,simple masinarii organice ce respirau,se inmulteau,si poluau.
Eh ,in noaptea asta va fi cu una mai putin,imi zisei linistit si totusi cu tampla plina de sange negru si cald.
Ca de obicei, X isi facea plimbarea prin parcul din fata.Se apropia,ma apropiam. Incercam sa,i ghicesc trasaturile fetei, nu ma interesa de obicei aspectul victimelor mele.Simteam cum fervoarea aia neobisnuita,negrul ce,mi astupa umanitatea se ridica ca un zid in apropierea sarbatoarei DISTRUGERII.
Eram aproape unul langa altul. Totul se linistii inauntrul meu si afara,vantul se potoli,parca in asteptare. Cu o precizie de mecanism,lama arcuita descrie un semicerc perfect,si taie legaturile organice ale individului cu lumea.
Nu apuca sa horcaie,capul ii cazu pe spate si sangele porni suvoi. Ce liniste,imi zic,contempland cu un zambet masa acum amorfa de carne. Vantul se porni iar,alunecand printre firele de iarna mirosind a vested si a carne.
Ochii goi de orice deschis se injectara a sarbatoare. Privesc luna mare ce,si arunca praful peste noapte. Creatie sau distrugere, is the same. Asta e regatul meu,am puterea de a hotara soarta viermisorilor calzi si plini de vise,sperante,si frustrari!
Ma ridic usor si ma indepartez. Tampla inca imi pulseaza usor. Aprind o tigara,si fluierand a paguba,probabil,simt nevoia acuta sa beau ceva. Imi recompun o figura normala,si intru in primul bar.Mi,e indiferenta zona,si bastinasii.
Cer un whisky,si arunc o oarecare privire in jur. La bar,cativa ratati de circumstanta,niste tarfe,si un barman cu fata de rechin-ciocan. Beau din 2 gaturi,si ies. Din spate,se aud pasi,repezi si mici,probabil o tarfa beata. Instinctiv,ma pregatesc,fara a schimba ritmul degajat al pasilor.
-hei,tu, ce e cu tine pe aici la ora asta, aud o voce subtire,copilaroasa. Trece usor pe langa mine si se opreste sa ma priveasca. 1. E femeie . 2. tanara,aproape adolescenta. 3. imbracata neglijent,dar curat,cu siguranta nu un container,cum imi place sa alint vagaboandele de 2 bani.
- Vroiam sa vad daca noaptea, aleea asta e mai lunga decat ziua,ranjesc.
Ma priveste un pic cu niste ochi mari si cafenii :
-Nu stiu daca e mai lunga,dar mai lata sigur e! Ai observat cum se alungesc umbrele noaptea ? Daca te uiti mai atent, o sa vezi ca si trotuarul o cam ia la fuga,se intinde ca o guma de mestecat,imi arunca fetita cu un zambet. Apoi,repede :
-De ce faci rau oamenilor? . Observ ca are vocea un pic ragusita.
Trec peste surprinderea ce dura 2 secunde,si zambesc :
- Defineste 'om' . Nu stiu de ce ,dar nu simt nevoia sa menajez creatura asta delicata ce as putea,o rupe cu mana.
-Oameni,eu,tu,suflet,vis,si durere,veselie,esenta de stele,gunoi,negru,alb,copii ai Totului.
-Eu nu sunt om. Sunt doar un instrument in slujba unor forte ce apasa cu potentialitatea lor peste animalutele astea. Tu esti un animalut.Unul mic si suficient de neinsemnat.
Zambeste enigmatic si,mi arunca cutezator :
-Nu mi,e frica de tine,sa stii!
-Bravo, o sa.ti dau o medalie,cand ma apuc sa torn bronzul in forme. Privesc mai atent figura aceea ovala,cu ochii mari de tot. CINE E ? De unde stie ce fac,credeam ca masca mea e imbatabila.
-Esti urat,si negru,si plin de mocirla, zambeste din nou. Ma enerveaza zambetul ala. E insinuant. Simt cum smoala ce,mi alearga prin vene incepe sa se agite.
Ce curaj are bucatica asta de sange,apa,si tesuturi sa,mi vorbeasca asa.
-Daca stii atatea,stii si ca as putea sa,ti intrerup conexiunea cu visele,si praful de stele,si celelalte aberatii ale tale inainte de a apuca sa,ti termini ranjetul ala sfidator,ii arunc,cu ochii plini de visiniu.
-Desigur,insa asta nu te va face mai fericit,si nici mai puternic,ma priveste fix. Nu plec privirea,insa merg mai departe. Ramane pe loc,ii simt privirea in spinare. Cu un efort de vointa imi pastrez pasii ordonati. Ma opresc. E inca acolo. Nu stiu ce drac batran ma pune sa o intreb cum se numeste. Imi raspunde : Domnisoara Medeea X, fata unui anume tip renumit in oras,adauga cu orgoliu, Domnul X.
E fata lui X,ce zace si ingrasa pamantul din parc. Analizez repede. Daca o las sa scape,stie ce fac, mi,a vazut fata, o sa descopere in cele din urma ca tatal ei e cam ..rece. As putea sa o omor acum. Simplu si repede. Ca pe un pui slab si nesuferit,ce pune multe intrebari.
Totul e pregatit,lama aluneca supusa,insa DECIZIA INTARZIE sa apara . Stau blocat ca o statuie in mijlocul aleii. Nu inteleg. Nu inteleg DE CE. Sa fie zambetu ala compatimitor ? Curajul ?
Smoala pulseaza repede prin mine. STIE CE FAC,SI NU FUGE. DE CE NU FUGE ? De ce se incapataneaza sa stea acolo si sa zambeasca ?
Ca intr,un vis, pentru prima data dupa eoni, ma indrept spre ea si,i soptesc :
-Tatal tau nu mai e. EU l,am omorat.
Nu mai zambeste. Se repede ca o felina, si.i simt unghiile cum imi cresteaza pielea gatului. Apoi dintr,o data,se potoleste brusc :
-E timpul sa termini cu VICTIMA. Zambeste si se indeparteaza incet.
E tarziu. Stele incep sa capete stralucirea aia pe care doar apropierea diminetii o poate da. Merg fara sa vad unde, si ultimele ei cuvinte imi rasuna in urechi "sa termini cu victima", sa termini cu victima, sa termini cu...
Ajung la marginea orasului. CEVA se schimba, imagini necunoscute,dar totusi familiare,imi invadeaza retina. Sunt ale mele,ALE MELE..! Un 'eu' ciudat,de demult,zambeste,ce de albastru.. Ochii mi se impainjenesc ,ceva cald curge pe fata mea.
 Cu un ultim efort, negrul isi arunca mantaua sangerie peste mine. Ridica,te canalie,esti puternic,esti judecatorul vitelor astora cu sange cald! Buzele vinete dezvelesc caninii stravezii,aproape pana la rupere. Pielea se crapa intr,o contorsionare muribunda. TRebuie sa OMORI VICTIMA..VICTIMA.. CRIMINALUL SI VICTIMA sunt EU ! eu,EU,..EU ! Eu sunt boala,nu cura. Eu..sunt inversul !
In sfarsit, nu mai doare.. zambesc cu buzele crapate,un alt eu ,de dincolo de timp, ..eram bun odata,trebuie sa fi fost ! era si o ea, o feminina, una singura.. E liniste. 
Se lumineaza de ziua. In departare,mii de oameni, probabil se trezesc acum,zambesc stramb. E TIMPUL.
Ridic putin capul,si mai vad o raza de soare cum se cuibareste intr,o picatura din iarba. O singura miscare perfecta a lamei curbe.