end of the journey

Mereu am urat sa astept.Nici macar acum,cand astept pentru ultima oara, nu.mi face nici o placere aparenta. In fata mea,oameni,sau poate iluziile lor,in spate,acelasi sir lung pana la orizont.
Scot o tigara mototolita si incerc sa o aprind. La naiba, iar n,am bricheta ! Un vecin slabanog si cu dintii galbeni, imi sopteste :
-aici, te vaiti de lipsa focului ? Imagineaza,ti focul si el va veni.E doar parte din tine.
Ma uit mai atent in mine. De fapt,cum am ajuns eu aici asa de repede ? Ieri eram vesel-trist,ocupat cu preocuparile mele marunte,si plin de o auto-importanta specifica cretinilor sau geniilor, (nu reusesc sa ma incadrez in a 2,a categorie),si mai ales viu.
He,he, licheluta, se pare ca cercurile concentrice ce formau existenta ta s,au destramat,imi zic ranjind prosteste. Acum sa te vedem.
-de fapt, unde mergem? , intreb uscatura cu fata de matura.
-de ce simti nevoia viscerala sa atribui o locatie fizica destinatiei ?,ma fixeaza.Mergem acolo,si aici,oriunde,niciunde. Peste tot.Oricand.
Tac. Nu mai am chef sa ma intretin cu individul. La orizont,lumini rosii si galbene,fum sau poate,ceata. Ceva imi loveste timpanul acut.Liniste.,e LINISTE ! Prea liniste pentru coada asta gigantica formata din toate tipurile de oameni ce au populat pamantul sau visele:prosti,genii,savanti,cretini,criminali,visatori. Oare eu in ce categorie intru ..?
Intr,un final,imposibil de definit in timp,ajungem in sfarsit la Poarta Tuturor Portilor. Doua lumini rosii inarmate cu glas si sabii ascutite de sunete,impart doua destinatii. Unele principii vitale merg spre o poarta,altele,majoritatea, raman prin imprejurimi. Cineva imi sopteste ca acestia din urma sunt destinati recapatarii unui oarecare invelis material si reluarii EXPERIENTEI. O data,de doua,de mii de ori.
Ajung si eu . SImt o nota muzicala cum ma adulmeca,ma atinge cu o vibratie necunoscuta,apoi se reintoarce in culoare.
-TU, simt vapai rosii, esti un specimen ciudat. Nu ai facut nimic sa INTELEGI in viata ce ti,a fost data,dar STII ca trebuie.Stii de ce voi umanii va duceti clipele,de ce nasteti,plangeti,radeti,asasinati si compatimiti. Dar nu ai atins. Ce sa facem cu tine ..?
O clipa de deliberare muta si rosul se aprinde :
-esti condamnat la NIMIC. Nici nu vei intra, nici nu vei ramane.
-macar dati.mi un foc,mai am o tigara si e pacat, ii arunc intepat.
-crezi ca tigara e ceea ce tii in mana ? rade strident un sunet dandu,mi tarcoale. Si aia e gura ce ai tu ? Crezi ca mai ai maini,si inima ? HA HA HA ! Umanii astia,biete furnici.
Ridic din umeri si ma intorc. Catre tot..catre MINE. Sunt doar o idee acum. O idee ce.si pierde silabele in vantul starnit din senin.