Iar am ajuns pe un tarm. Se vede treaba ca am o afinitate ce transcede realitatile pentru tarmuri.
Sunt niste locuri de unde poti incepe sau termina , la rascruce de vanturi,vorba nu stiu carui scriitor. Unde ai de facut alegeri radicale, poti alege calatoria pe mare.Sau mersul pe uscat. Statul pe tarm.Sau..innecatul,ha ha.
Ma uit in jur.Marea isi arunca valurile aurii,spre tarm.Mii de scantei aluneca pe ele.In jur ,lume multa. Oameni,mutanti,animale,societati,civilizatii,gunoaie,caini.. Inchid ochii si alung vocile. Toti dispar. Raman doar eu.
Tot ce am fost vreodata,tot ce sunt, e aici. Incotro s,o iau ?  Catre unde ? De ce ? Urasc momentele in care nu mai stiu,si in care singura baliza sunt convingerile mele,credinta. Credinta e un lucru minunat. Nu cea religioasa,sau poate si ea,insa mai mult credinta aia adanca,oarecum pagana ar zice unii,ce simti ca izvoraste din adancurile tale cele mai insondabile.
Ea imi spune ca exista un sens in Calatorie, ca nu traiesc degeaba. Imi da putere,ma ia de mana cand ma inpiedic,imi sopteste in noptile lungi ca nimic nu e in zadar..!
Deci,incotro .. ? Pe apa.. ? hmm, nu stiu sa inot,iar daca pluta facuta din perceptii se scufunda,o sa le tin companiei homarilor pe fund.
Pe uscat .. ? E o padure,o jungla,si desi nu mi,e teama de pericole,mi.e lene sa ma tot bat cu leii si cu sacalii. Daca as zbura.. ?? Acolo,sus,nimic nu te poate atinge,esti liber si singur,si la fel de nestiutor.
Imi deschid aripile de lumina si..  si nu..nu pot. NU POT! Sunt prea grele.Am stat atat printre viermi,noroiul mi s,a strecurat pana la nivel subatomic in tesuturi.
Numai daca as putea sa arunc invelisul asta greoi,sa fiu doar esenta ,spirit..!
Hai dobitocule,fii mai mult decat esti ..! Ridica.te ,uita tot ce ai invatat,si naste.te din nou ! Fii ceea ce trebuie sa devii! Lumina, nu gol. Bun, nu crud. Puternic, nu slab. 
Intr.un colt,un saman batran ma priveste cu ochi ingalbeniti de vreme. Tutunul din pipa, i,a lasat urme adanci pe fata.
-Nu incerca sa vezi plaja,uscatul,marea ca pe lucruri exterioare. TU esti tarmul,si marea,si vantul ! Creatia din tine,din fiecare din voi,e in continua transformare,dinamica,experimenteaza,se joaca. Nu incerca sa fii bun,sau rau..sunt notiuni pentru mintile reduse. Fii liber !
-Nu inteleg ce zici,ii arunc. Si apropos,daca toate astea sunt emanatii ale mele,tu cine esti ?
-Poate doar un batran ,sau o idee,speranta,sau nimic,ranjeste .
Sunt pe un tarm,undeva intr,o realitate. Arunc o piatra pe nisip. Valuri concentrice vibreaza usor,pana aproape de limita cu marea.

inertie

Credeam ca am revenit. Am revenit,dar..altfel,..altfel,dar mai ales,ALTFEL.
Eu sunt altfel,si desi stiam ca in orice secunda devin altfel,acum e diferit. Un altfel obosit,plictisit,uneori pe jumatate gol. Un altfel poluat de realitatea imediata si de balamucul din jur. Unul ce aparent, s.a innecat de ceva timp. Pe plan profesional,si..oarecum emotional.
In fine, sa revenim. La ce ?? La orice.
Nu mai reusesc sa ma vad. De afara spre inauntru.Daca nu ma vad, nu pot aprecia ce am devenit.
La naiba cu Romania asta de 2 bani jumate. Urasc politicienii,mincinosii,insectele si mocirla in care ma zbat de cand am revenit pe taramul pitoresc al tarii asteia,plina de mincinosi,corupti,saracie,hotie si badaranie. Epoca de piatra zici ca e aici,comparat cu alte zone.
Dar poate ca imbatranesc si de aia devin mai conservator,asa,mai nesuferit.  Uneori,mi.e teama ca,mai ales,am imbatranit degeaba.
Din fericire,momentele astea stiu sa le astup deseori. Cu acum, un acum  agitat,sau linistit,vag,sau plin de sens (sens pe naiba :) .
Calatoria continua.

bUm .

Eh..i,m back. SPer.cREd. aparent.Sau Nu. Mi,era dor sa scriu.Ceva.Orice.
Despre tot ce nu se vede,ce nu exista,sau poate ce exista.
E bine sa revii.

tu ..

Am gasit ceva..! ,mi.am zis cand te,am vazut prima data. Ceva ..altfel decat ce intalnisem,inedit,pasionant,o mica scanteie.
Impiedicat cum sunt,am fost aproape de a te pierde cand inca nici nu te aveam,si totusi tu,TU, ai vazut ceva in mine,ceva ce te,a facut sa.mi acorzi o sansa. POate ciudatenia mea,ascunsa in banalitate,sau poate artificiile tale au simtit flacarile mocnindu.mi prin vene.
Mi,ai zambit,si m,ai tras cu tentaculele tale din mlastina ultimilor ani. Nu puteam sa,ti descriu ranjetul cretin ,radiant ce,mi deschidea orizonturi nesperate..
Nu stiu de ce tocmai TU. As fi putut avea lumanari stinse,lanterne ruginite,sau chibrituri umede. Dar nu le,am vrut.
Stii si tu ,nu poti accepta lumina daca nu este Lumina ta. Am simtit ca tu poti fii. Sper sa fii. Am nevoie sa incerci.
Buzunarele imi erau goale de substanta,rasucite de vant.
Buzele imi erau arse de o mie de focuri nestiute,spiritul ,doar un bolovan amorf.  Eram rau,prost,si toata cunoasterea nu a putut sterge un simplu fapt : fara dragoste,suntem doar forme ciudate,absente,umbre !
Acum ard pentru tine. Imi arunc tot hidrogenul intr,o reactie termonucleara ce poate insemna si inceputul si sfarsitul. Da,mi heliul tau ..!


Pentru V.

De cand ma stiu,am stat agatat de o ramura.
Cand m,am individualizat,eram mic,verzui,si imprejurul meu ,creaturi uriase cu aripi,bazaiau de zor, intrand in placentele noastre,pe care umanii le numesc flori. Atat de primitivi oamenii astia.Nu se nasc ca noi,cu cunoasterea speciei,transmisa din radacina primordiala.
Imprejur,alti frati de,ai mei,inmugureau in razele soarelui .Toti sarbatoreau lumina Sursei cele mari. Noaptea, ne vorbeam susotind,si primeam vantul prin toti porii.
Au trecut zile,nopti..incet,incet,ne apropiam de maturizare. Din ghemotoacele mici ,verzi,ajunsesem niste fructe pline,galbene.
Uneori,cate un frate ne parasea,pentru a merge in ultima calatorie. Ii simteam cum se dezlipesc si cad pe pamant. Ne puteam atinge toti cu emanatiile verzi ce ne procurau hrana. Cand ne era frica, ne strangeam unii in altii,si ne luam ramurile in brate.
Zilele treceau repede,se facea din ce in ce mai frig.. Ramasesem printre cei mai vechi ce inca rezistau pe ram. Multi confrati cazuti deja se reintegrasera in pamant.
In unele zile de toamna tarzie,inca mai percepeam auriul razelor pe piele,incercand,poate,sa retin ceva din caldura lor.
Prima zapada ne,a luat pe neasteptate. Ramasesem singurul ce inca se incapatana sa nu cada de pe ramul gol,si inghetat. Ea, plecase .
Mereu credeam ca va sta alaturi de mine,credeam ca am sa pot impiedica ruperea legaturii. Insa,pana la urma,un fruct e doar un fruct,zambesc aiurea..
SI eu totusi,inca sunt aici,dovada ca daca vrei suficient de mult..en fin, nici nu mai conteaza. Uneori ninge,si coaja mi se  acopera cu cristale de gheata. Mi,e frig,si totusi inca sunt aici,zgribulit, nu renunt ! O sa vina din nou primavara,stiu asta..trebuie sa rezist.
Au trecut doua luni. Am inteles. Rasarituri,apusuri,frig,vant.. sunt reci si straine. Rostul lucrurilor e sa se termine.Nu mai vreau. Odata,din mine,vor iesi alte tulpini. Eu nu mai vreau sa fiu doar un fruct singur. Ma arunc in jos,si cad in zapada,undeva intr,o livada, eu..Marul.