Ziua in care Pamantul s-a oprit

Bine ati venit la ultimul spectacol,de pe ultimul drum : sfarsitul lumii.
Desi imi inchipui ca multi de prin stratosfera,sau blogosfera,sau..ceva,vor scrie despre asta, de obicei nu ma mai vantur prin bloguri like  i used to. Batranetea,deh..
Deci,maiasii au prezis ei,sau n-au prezis,dar asa au interpretat geniile minuscule de stiinta,ca azi crapam,asa subit.
Drept pentru care ,de dimineata am fugit tot la fel de subit la magazin,sa-mi reimprospatez provizia de tigari si cafea. Asa,just in case. Ar fi pacat sa te prinda vreun cataclism fara tigari. Macar pentru gestul teatral,dramatic,de a mai trage un fum inainte sa..tragi sa mori.
SIncer ,nu stiu cat adevar e in povestea asta,dar desi nu cred intr-o brusca terminare a globului,probabil,la anumite nivele,au loc ceva schimbari in jurul nostru. Si asta mai mult o simt, o intuiesc in jurul meu.
E o ..febrilitate peste tot,ca o agitatie microbiana,incepand de la clima,pana la oameni.Ceva se schimba, intradevar.
Poate,asa cum zic unii initiati,are loc un 'shift' al densitatii materiei,sau a vibratiilor cosmice,poate suntem bombardati cu radiatii din cosmos,naiba stie.
Ce ma deranjeaza,insa,e credulitatea,si ignoranta unor oameni,de obicei,cei inhamati la jugul religiei de genul ''crede si nu cerceta'' .
POate maiasilor li s,au terminat daltile si n,au mai putut sa ciopleasca in piatra restul mileniului ! Poate au avut indigestie la sfarsit,poate..poate..sute de posibile explicatii.
Sau poate ,erau intradevar astronomi superbi,si au calculat vreo ciocnire a pamantului cu vreo cometa,asteroid,ceva.Posibil si asta.
Dar, cum, oricum nu stim nimic,ramane sa asteptam si sa vedem.
Pana una-alta,ma apuc sa-mi sap un bunker antiatomic. Daca nu e nimic, il folosesc ca pivnita,sa tin cartofii si ceapa.
Hai sa auzim de bine ..pe lumea ceailalta !

Inca mai astept.
Nu am uitat cand m-ai atins ultima data. Parfumul mainii tale,aroma aceea atat de cunoscuta si draga.
Uneori e totul atat de indepartat,incat nici eu nu mai cred ca a fost vreodata.
Poate sunt vreun Ulisse blestemat sa traiasca pribegind,departe de o Penelopa morganica..
De atata timp,traiesc intre Scilla si Caribda,printre fantezii pierdute in desertul sufletului meu. Amandoua musca din mine,animalic,dorinta,durere, deznadejde.Uneori ma pacalesc ca o sa fiu fericit,haha,ce bestii.
Un zambet,o privire . Esti inca in memoria mea,pala imagine a ce ai fost atunci. Uneori ma chinui sa-mi reamintesc trasaturile tale,dar nu mai pot reconstitui,ramane doar ideea de tu .
Ulisse se pierde fara tine,Penelopa necredincioasa. Corabia lui, incepe sa semene tot mai mult a deconstructie. Panzele sunt rupte,ciuruite de furtuni,lemnul putred,abia de mai pluteste,desi uneori ma mint,ca a ramas aceeasi corabie falnica si mandra,ha..
Am incercat  sa ma consolez cu Circe,sau cu Caliope,stii ?? Nu puteau satisface decat animalul din mine,si rand pe rand, au disparut si ele.
E frig,de atatea nopti calatoresc catre niciunde.Stropi reci imi uda fata nerasa de saptamani (daca m-ai vedea acum,ai crede ca am incurcat povestile,iar eu sunt Tarzan,imi zic ,razand prosteste).
Uneori,adorm pe punte,imbracat in zdrentele ce odata au fost fala armatei Spartei. Te visez,esti aici,intind mana catre tine,dar esti doar fum. Si ma tin cat pot de imaginea ta.
Alteori , in noptile cu luna plina,meditez la cat e de proasta aceasta furnica ce se numeste om,cum se zbate,cum se da de ceasul mortii pentru..pentru ce ?! Zambesc atunci,strangand in mana undita cu care mai pescuiesc.
Nu se vede pamant. Nenorocitilor,rad ,intinzand pumnul spre cer, va amuzati nu-i asa ?! Biete momai,in palatul vostru olimpian,hranindu-se cu dramele furnicilor de dedesubt !
Ma apuca plansul dintr-o data. Lacrimi curg usor pe barba,amestecandu-se cu apa de pe punte. Sa fiti blestemati cu totii ! Tot ajung eu la liman ! O sa vedeti!
Luni trec,apoi ani..Din Ulisse cel falnic,a ramas doar un batranel,slab si garbovit,agatat de punte,scrutand prizontul.
Intr-o dimineata,vad ceva..e pamant ! PaMaNT ! . Mai tarziu,epava se opreste in nisip.
Ochii mi se umplu de lacrimi..Dupa atata timp ,in sfarsit,uscat. Ma asez pe nisipul fierbinte. Inchid ochii,si incep sa prind radacini. Inteleg tot acum. Lumea isi lasa efluviile peste mine,totul e lumina,arome,culori.
Si-mi amintesc de romanul acela..mai apuc sa soptesc,aproape neauzit ..si moartea e o alta iubire

Bzzzzz !

A fost odata ca niciodata. Zic unii. Ce paradigma ilogica. In fine. Revenim.
A fost odata o capra. De ce capra ? Naiba stie,poate caprele au ceva apucaturi benefice pentru povesti (de exemplu,se intind dupa frunze,fac multi iezi rasfatati si snobi ,ce alearga prin oras cu BMW-uri de mana a 3-a,hmm).
Deci,acum ca s-a hotarat,e capra. Capra noastra,pierduta printr-o nemarginita lume a potentialitatilor,mergea intr-o zi cu viteza de impuls, prin padurea celui de-al treilea brat al galaxiei Andromeda.
Pe retina ii apare un avertisment ..! 3 lupi klingonieni,isi faceau tura de seara (si in cosmos uneori exista zi-noapte,in special in povestile proaste,ca si aceasta).
O prind pe biata capra,si ii arunca 2 torpile in ochi . Nu chiar fotonice ,dar destul de dureroase, ii iau poseta,telefonul mobil,si virginitatea .
Dupa care se indeparteaza ,sontac-sontac (erau handicapati),amenintand-o sa nu se duca la politie,ca acolo e Romania,oricum,si politia e mai corupta decat banditii.
Undeva mai departe, cativa iepuri jigariti cersesc la colt de strada,sau poate sunt doar hiene cu blana de iepure. Niste ursi barosani,cu lanturi de 3kg la gat,si imbracati in trening,ca orice cocalar cosmic,stau in cerc,fumeaza,si in general,singura lor ocupatie fiind sa-i vada lumea.
Pe alocuri,prin spatiul periferic,trec grabiti niste magarusi,saraci,cocosati,cu sarsanale pline cu ceapa si cartofi,gandindu-se la plozii de acasa,ce urla din toti rarunchii,la ce liceu o sa-i dea,si daca o sa moara de foame ca si ei .
Inchid pentru o clipa ochii,obosit de atata saracie,prostie,si hotie. Povestea asta e teribil de cruda. Cum dracu in padurea vecina e prosperitate,animalele sunt demne,si sunt recompensate pentru munca lor ??
O sirena prezidentiala ma trezeste la realitate. Hienele trec cu coloana oficiala,pazite de vulpi cu sepci de politai,in masini de lux,ce fiecare costa cat venitul pe viata a 1000 de boi saraci.
Opulenta lor imi zgarie privirea.
La dracu cu voi,paraziti nespalati,ce sugeti seva padurii !,imi spun,in timp ce la o carciuma de pe un asteroid vecin,urla un porc cunoscut, manele.
Ma uit in jur..toate animalele,prostite,saracite,si fara educatie,se misca,sau zac indobitocite,boi cretinizati de TV. Mai lasati dracu reclamele si concursurile pentru idioti,talk show-urile si ganditi-va la voi. De ce sunteti ,suntem asa ? Cum scapam din asta? Parintii nostrii ne-au adus sa fim sclavi ?
Ma uit in jur si vad lumea in mii de bucati individuale,poate datorita ochilor mei compusi,eu..albina.




image from fotosearch.com

astenie de craciun

Ceata.
Ma ridic cu greutate din noianul probabilitatilor,ma adun incet,greoi din toate locurile unde am fost. Ochii-mi sunt noroi negru,mocirlos,si-i inchid larg.
Pe langa mine trece grabit un mos Craciun ipotetic,cu o sanie trasa de reni cu motoare fotonice..Ho ho ho,aud in departare. Un Hristos mucegait,niste icoane,o jumatate de Vishnu,si un bust de Mohamed,oameni.
Toti striga,canta,plang,se veselesc,mor..ce dracu', cum am reusit iar sa ies din torent ?
Pana deunazi eram inglobat in vuietul asta. Am pierdut ceva ..!
Prind,din intamplare,niste efluvii cunoscute,langa mine,odata cu mine,dar in alt plan..EA. Nu mai stiu ce chip are,poate e blonda de atunci..sau bruneta de dupa,ce curios sa te doara lipsa unei persoane incerte.
La naiba cu toate lipsurile resimtite pana la radacini !. Ma aplec usor,sub mine ,eoni zboara aducand,luand oameni,atomi,animale,unele inca nu s-au inventat,big bang-uri,ecuatii atat de sublime incat devin lipsite de sens,si EA.
Tu,fantasma a sufletului meu, nu ai chip,nu mai ai, v-ati amestecat amandoua,sau poate 'amantrei'. Furtuna de nisip ,aspra si fierbinte,mi-ai sters individualizarea ta. Nu mai esti tu,doar Ea.
Ma ridic ,si pipai cu extremitatile spatiul inconjurator. Langa mine e doar ecoul surd al eu-lui meu, bum! ..bum!..o bataie goala de continut.
Nu mai esti tu. Doar nevoia mea de sens acum. E lucrul ce ma otraveste si ma face sa merg mai departe.
As renunta ,oh drace,cum as renunta uneori. Dar cine stie ce demiurg mi-a lasat niste sigurante exceptionale. Niciodata o parte a mea nu ia controlul total. Si chiar si un copac batran si atos ca mine mai are speranta
.
Hopa asa,copacel, ridica-ti tentacolele,si pipaie lumea. Inca e frumos. SI inca mai poti fii auto-ironic.
Imi deschid ramurile larg,rostind incantatii numai de mine stiute. Hristosii,mosii,sarbatorile,credinta oarba,miorlaielile oamenilor se risipesc.
Pentru a fii mai mult trebuie sa renasc ,gol de doctrine,limitatii,de lanturile in care se inconjoara ei.
Sunt iar eu,mereu eu. Puternic si singur,si nestiutor.